duminică, 31 martie 2013

Cimitirul

                      Vesel este vestit prin România şi Ionuţ Turda este omul care vrea să ducă faima lui peste tot în lume . Şi-a propus să realizeze un documentar despre acest cimitir şi puteţi să puneţi şi voi umărul la împlinirea visului acestuia . Este suficient să vizionaţi filmuleţul de la adresa de mai jos . Şi , cu acesastă ocazie , o să aflaţi lucruri minunate despre oamenii din Maramureş .
                      
                       http://www.kickstarter.com/projects/johnturda/the-merry-cemetery-our-legacy

sâmbătă, 30 martie 2013

Omul


                               În fiecare om stau aţipiţi un stăpân şi o slugă , un om liber şi un sclav .

                               Ion Cristofor

vineri, 29 martie 2013

Passatb5.ro

                      Este forumul al cărui membru sunt onorat să fiu de exact un an . Timp în care am aflat despre maşina mea mai multe lucruri decât în toţi ceilalţi  ani de când sunt posesorul unui passat B5 . Şi nu sunt puţini .
                      Este un spaţiu virtual cu legături în lumea reală . Am cunoscut oameni noi , posesori de passat-uri , buni mecanici sau amatori . Dar înainte de toate , OAMENI !  Am reuşit să îi cunosc aproape pe toţi membrii din Cluj , împreună cu care ieşim duminica la o cafeluţă . Ocazie pe care nu o pierdem să vorbim despre , a-ţi ghicit , maşinile noastre .  Şi pentru că doresc să socializeze şi să se cunoască personal , o parte din membri au fost deja la două ediţii de întâlniri naţionale ! Numărul total al membrilor înscrişi trece de 5.800 , dintre care peste 600 sunt activi .
                      Bine organizat şi structurat pe diverse arii , forumul are o pagină de start prietenoasă şi uşor ,, de răsfoit " . Subiectele tratate sunt diverse , de la mecanică şi electronică auto , tuning , modificări home made până la manuale de specialitate şi chiar istoria passat-ului . Există chiar şi un topic pentru ...bancuri ! Pe toţi cei care v-am făcut curioşi , vă invit să trageţi un ochi aici : http://www.passatb5.ro/forum.php .
                      Colegii sunt binevoitori şi gata să-şi împartă din experienţele personale . La orice problemă există întotdeauna mai multe rezolvări , în funcţie de modul în care o abordezi . Exact asta face acest grup de oameni : te ajută să alegi dintre soluţiile existente .  Pe această cale le mulţumesc celor care , cu îngăduinţă faţă de începători , mi-au spus şi mie ce şi cum . Vă salut pe toţi şi vă pot spune că , per total , meritaţi cuvinte de laudă !

joi, 28 martie 2013

Medicii

                      Au un statut aparte în ţara noastră. Foarte des se discută despre ei că pleacă să lucreze în alte state, de regulă cu un nivel de trai ridicat. Ei bine, eu vreau să vorbesc despre cei care au ales să rămână. Cred cu tărie că toţi cei care aleg calea străinătăţii sunt fie la început de carieră, adică proaspăt absolvenţi ai facultăţilor, fie nu au apucat, din varii motive, să profeseze întrun spital important. Dincolo de specificul acestei meserii unde materialul de lucru este fiinţa umană şi unde o greşeală înseamnă adeseori pierderea unei vieţi, nu putem să nu discutăm despre banii câştigaţi şi statutul social al medicilor mai mici şi mai mari din România.
                       Prin statele europene dezvoltate, salariile medicilor sunt cuprinse între 3500 şi 8000 de euro. La noi ajung pe la 600-800 de euro. În alte state sunt multe persoane care câştigă salarii apropiate de ale medicilor. Locul în societate este dat mai ales de faptul că prin ceea ce fac salvează vieţi omeneşti.
                      Recent, cineva din familie a suferit o intervenţie chirurgicală la un spital din Cluj. Chirurgul a primit, evident în avans, ca expresie a recunoştinţei, 150 de euro. Se pare că nu a fost mulţumit, deoarece setul de instrumente pentru intervenţia laparoscopică (pe care bineînţeles că spitalul nu le putea asigura) avea preţul de 240 de euro înainte de operaţie şi a fost plătit cu 350 de euro după operaţie. Sumă achitată în valută şi, of course, fără chitanţă. Instrumentarul este asigurat de ceva firmă din curtea spitalului. Mereu în apropiere, la îndemână şi care are tot timpul exact ceea ce spitalului îi trebuie. Pe banii pacienţilor, desigur.
                      Din discuţiile din salon am tras următoarea concluzie: medicul a avut şase operaţii în ziua aceea. Toate pacientele i-au dat 5-600 de lei. Adică 150 de euro. 6 x 150 = 900 de euro x 22 zile (considerăm că sâmbăta şi duminica se odihneşte) = 19.800 de euro! Pe lună! Ce ziceţi de bietul chirurg? Are el vreun gând să plece în altă ţară? La banii ăştia, în Cluj este un mic Dumnezeu! Şi să nu uităm că mai primeşte şi salariu!
                      Anesteziştii sunt mai modeşti: taxa lor este de 50 de euro. Sunt trei anestezişti la şapte chirurgi. No bine: 6 operaţii x 50 de euro = 300 de euro x 2 medici = 600 de euro x 22 zile = 13.200 de euro pe lună! Înţelegeţi despre ce anume vorbesc eu aici?
                      În ultimele două luni, persoana operată a fost internată de cinci ori în acelaşi spital. La externare, deşi este obligatoriu să primească o informare cu cheltuielile de spitalizare, nu a primit-o nici măcar o singură dată. De ce? Pentru a nu-şi putea da seama că deşi a plătit bani grei pe investigaţii de tot felul, analize şi instrumentar chirurgical, o mare parte (dacă nu toate) au fost decontate de CNAS. Sunt absolut sigur de acest aspect.
                      Cu toţii ştim despre aceste lucruri. Mai mult, vorbim despre asta între noi, dar nu am fi dispuşi să facem ceva pentru a schimba această stare de fapt. Sau mă înşel? Dacă ne îmbolnăvim şi ajungem ... la mâna lor? Dar dacă nu avem bani? Ce ne facem? În lumea lor, a medicilor, răspunsul este simplu: nu s-a mai putut face nimic!
                      În concluzie: despre medici, numai de bine!

miercuri, 27 martie 2013

Ianuarie

                              2012 este luna în care aproape în toată ţara s-a propagat un freamăt , ca reacţie la nemulţumirile generate de criza economică , la lipsa unei perspective clare a guvernanţilor din acea vreme . Părea că societatea se trezeşte din amorţeală şi că a sosit vremea unor largi proteste de stradă . În mai multe oraşe din România au avut loc manifestaţii împotriva tuturor politicienilor la un loc . Evident că în Bucureşti au avut cea mai mare intensitate şi durată . Uneori lucrurile au scăpat de sub control .
                              În una din serile în care o parte dintre cei ce manifestau au vandalizat o zonă centrală a Bucureştiului , a apărut şi ciocnirea cu jandarmii care erau acolo tocmai pentru a asigura ordinea publică în zonele învecinate locului unde aveau loc protestele . De fapt sunt tot mai convins că aceştia nu aveau nimic în comun cu manifestanţii . Ei bine , întro astfel de ciocnire s-a petrecut un fapt pe care eu îl consider memorabil .  Jandarmii au trecut la urmărirea , prinderea şi reţinerea în vederea identificării celor care rupeau/spărgeau/devastau/incendiau  tot ce le ieşea în cale . În acel iureş , un tânăr a strigat către jandarmul care dorea să-l reţină :
                             - Staţi aşa ! Noi nu suntem huligani !
                             - ????
                             - Noi suntem de la un ,,sait " de cultură !
Jandarmul s-a uitat întrebător la şeful său , care conducea operaţiunea , care , fără să clipească , a hotărât :
                             - Luaţi ,,saitul" de cultură şi băgaţi-l în dubă !
                             Mie mi se pare atât de amuzantă această întâmplare  încât şi acum , când scriu aceste rânduri , zâmbesc cu gura până la urechi ! Tinerii sunt deosebit de ingenioşi în zilele noastre . Jandarmul  a primit un ordin şi spre ghinionul lui , un repoter era în zonă şi filma tot . Iată cum , prin concursul împrejurărilor , poţi deveni celebru când te aştepţi mai puţin !

marți, 26 martie 2013

Piţi

                      Aşa îi spuneam cu toţii : Piţi ! Din nefericire , vorbesc despre el la trecut !
                      Azi este o zi tristă . Merg la înmormântare la Gherla . Piţi nu mai este printre noi . A trecut în nefiinţă duminică dimineaţă . A fost un tip de o veselie debordantă , mereu cu zâmbetul pe buze şi pregătit să îţi spună o glumă ! În luna februarie a împlinit 55 de ani .
                      Sunt gol pe dinăuntru , la propiu . Niciodată nu eşti pregătit pentru veşti proaste . Tot timpul speri că li se întâmplă doar altora .
                      ,, Ai grijă ! Eu ca tine am fost , tu ca mine nu se ştie ...."
                      ,, He , he , he ! Toţi prezenţi ! "
                      ,, Când vine momentul , aplici metoda Ciurchil : stânga , dreapta , centru uşor ! Stânga , stânga , dreapta , dreapta , centru mai rar ! Stânga uşor , dreapta uşor , apoi dai lovitura puternic în centru ! "
                      ,, Tu îţi dai seama ! Singurul maistru de rachete din Gherla ! "
                      ,, Când eram eu pilot ......"

                      DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE !

                     

luni, 25 martie 2013

Biserica

                     Catolică şi mai apoi cea ortodoxă au reuşit să mă uimească în ultimul timp . De data aceasta în mod pozitiv . Această instituţie , fie ea catolică , ortodoxă sau mai ştiu eu cum , în lumea modernă nu se prea înghesoaie să facă fapte bune , din punct de vedere social . Adică să împlinească aşteptările credincioşilor .
                     După ce toată lumea catolică fremăta din cauza neaşteptatei demisii (abdicări ?) a papei , majoritatea analiştilor (atestaţi sau nu) şi mulţi alţii s-au întrecut în a face presupuneri cine va fi următorul papă . Cu tot felul de consideraţii au alcătuit un adevărat pole position . Ei bine , vestitul conclav le-a dat cu tifla şi a ales drept conducător al bisericii catolice pe Jorge Mario Bergoglio (Francisc , după noul nume) , un sud american ! Imediat specialiştii în biserici şi-au amintit că şi la precedentele alegeri papale acesta a fost printre primii . Şi ce să vezi ? Noul papă vorbeşte despre apropierea bisericii de săraci , despre o biserică a săracilor ! După mintea mea , o surpriză plăcută !
                      Urmează binecunoscuta criză a băncilor din Cipru şi tupeul european de a impozita depozitele bancare ale tuturor cetăţenilor acestei ţări ! ,, Este timpul ca şi cetăţenii ciprioţi să pună umărul la salvarea ţării ! " , glăsuieşte cancelarul german . Pe mine m-au trecut fiorii , dar asta este o altă poveste (http://gigitepus.blogspot.ro/2013/03/impozitarea.html) . După ce parlamentul din Cipru a respins propunerea europeană , patriarhul bisericii ortodoxe din Cipru a făcut o mutare cel puţin surprinzătoare : a pus la dispoziţia statului averea bisericii , care este considerabilă , pentru a salva populaţia şi a nu deveni slugi la străini ! O atitudine pe cât de neaşteptată din partea unei instituţii ca şi biserica , pe atât de salutară şi binevenită !
                       Oare încet , încet încep conducătorii bisericilor să-şi întoarcă feţele prea-luminate spre oamenii de rând , care sunt de fapt credincioşii lor ? Şi fără de care ei nu ar exista ?
                       Patriarhia Ortodoxă Română are ceva de învăţat din asta ?

duminică, 24 martie 2013

BASE

                      Jumping este un sport pe care îl practică dependenţii de andrenalină în toată lumea . Deşi pare a fi tot una cu paraşutismul , BASE Jumping se diferenţiază prin câteva lucruri cum ar fi : distanţa mică faţă de sol , lipsa paraşutei de rezervă  , timpul de planare foarte scurt . Poate fi practicat sărind de pe poduri , clădiri , antene sau munţi . Dacă sunteţi curioşi să vedeţi o mică demonstraţie , accesaţi link-ul de mai jos :

                       http://vimeo.com/34783883

sâmbătă, 23 martie 2013

Democraţie

                             


                              Dacă noi organizăm totul , dacă ştim cu precizie cine va câştiga , de ce să nu avem alegeri libere şi democratice?


                             Ion Cristofor

vineri, 22 martie 2013

Pensia

                               Ne ajunge , ca să spun aşa , în cele din urmă pe toţi . Pe unii mai repede , pe alţii mai târziu . Pe unii mai sănătoşi , pe alţii mai bolnavi . Cum ne-a fi norocul .
                               Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg de serviciu , acum pensionar . După politeţurile introductive am trecut la capitolul ştiri despre colegi . Foşti sau acuali , pensionari sau nu . Am aflat că unul dintre primii mei şefi , Bârlă , nu este întro stare fizică prea bună . Bătrâneţele i-au adus probleme de mişcare (de abia mai umblă) şi aproape că nu mai vede . Destul de rău pentru el . Mai mult , concubina sa este o veche cunoştinţă de-a colegului cu care m-am întâlnit . I-a spus acestuia că lucrurile se înrăutăţesc de la o lună la alta şi că atunci când vor fi semne clare ale sfârşitului , o să-l dea afară din casă . Că e casa ei , dar îl mai ţine la ea doar pentru că are o pensie bună ! Ea oricum a mai îngropat unul . Să meargă la fiul său !
                              Vă spun toate acestea cu strângere de inimă chiar dacă , acum douăzeci şi un pic de ani , pentru el , eu şi o parte dintre colegii mei , cei tineri , eram doar nişte ,, toboşari " . Precizez că nici unul dintre noi nu batem toba la serviciu nici la propiu , nici la figurat . Apelativul era marcă înregistrată în epoca de aur şi făcea referire la o întreagă categorie profesională ; sigur că era o bătaie de joc . Termenul nu îmi era neapărat necunoscut , dar el era singurul care îl folosea şi chiar ne dispreţuia atunci când îl rostea . Chiar îmi amintesc o întâmplare neobişnuită , zic eu : întro zi mi-a aruncat afară hainele din cuier , deoarece toboşarii trebuie să se schimbe în altă parte !
                                Revin şi întreb : compasiunea pentru semeni trece sau nu prin filtrul faptelor fiecăruia ? Voi ce credeţi ? Vorbesc serios când întreb asta şi nu mă interesează răspunsuri ca la biserică , de genul iubeşte-ţi aproapele . Aştept părerile voastre !

joi, 21 martie 2013

Visele

                      Sunt uneori o continuare a frământărilor noastre cotidiene . Alteori reprezintă întruchiparea dorinţelor sau planurilor noastre pe termen mediu şi lung . Se ştie că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat , ajungi să visezi şi noaptea acel ceva . Toată filozofia asta nu îmi aparţine , am citit şi eu despre ea . Sau am văzut documentare cu acest subiect , nu mai ştiu precis .
                      Toate persoanele visează una-alta la un moment dat . Sau tot timpul . În pas cu dorinţele fiecăruia , băieţii visează adesea că sunt aviatori sau supermani . Fetele nu se lasă , ele ajung doctoriţe . Am cunoscut o persoană care ne-a povestit (mie şi altor nouăsprezece) un vis de-al său . El ajunsese un mare interpret de muzică populară la ... muzicuţă ! Da , da ! Îşi mai aminteşte cineva ce este aceea o muzicuţă ? Când a urcat el pe scenă , în sala arhiplină s-a făcut linişte . Şi-a scos instrumentul din ... geanta diplomat (!) şi a început să cânte ! Încet , încet , toată sala dătea din cap stânga-dreapta şi zicea : zzzzzzum........zzzzzzum ! Ăsta da vis , frate ! Este drept că individul era uşor bronzat de soarele Bărăganului şi mânca tot timpul , cu mare poftă , seminţe ! Este posibil să fi avut ceva strămoşi lăutari , dar asta nu ne-a spus !
                         Precizez că nici eu nu sunt Albul ca Zăpada , dar când mă gândesc la el , prind curaj !
                         Amintirile apar în mod curios , uneori . Parcă doresc să fie povestite şi altora . Ei parcă !

miercuri, 20 martie 2013

Pianistul

                               Este filmul pe care l-am văzut vineri seară pe Tv1000 . Nu ştiu cum se face că nu am reuşit să văd acest film până acum , deşi este realizat în 2002 şi premiat cu trei Oscar-uri , un Palm D'Or şi un premiu al Academiei Europene de Film .
                               Sunt profund emoţionat atât de modul în care este realizat filmul , cât şi de povestea (reală)  spusă în el . S-au scris mii de pagini în 11 ani atât despre actori cât şi despre regizor şi toţi ceilalţi care au contribuit la realizarea peliculei .Consider că există un echilibru fragil în partea de final , când un ofiţer german îl salvează în mod inexplicabil pe Szpillmann . Prin gestul său , a dat posibilitatea multor generaţii de după război să asculte un adevărat maestru al pianului , până spre sfârşitul secolului  XX .
                               Gestul ofiţerului mai spală din cruzimea Holocaustului ? Categoric NU ! Dar este o faptă din viaţă care ne readuce în prim plan o întrebare a ultimei jumătăţi a secolului trecut : cum a fost posibil ca fanatismul bolnav al lui Hitler să cuprindă un întreg popor ?

marți, 19 martie 2013

Campania

                      Electorală s-a încheiat de mult . Acum politicienii , mai mici sau mai mari , îşi fac jocurile liniştiţi . Uneori organizează conferinţe de presă în care ne anunţă ce fapte mari de vitejie au mai făcut . 
                      Un tip cu mult sânge în instalaţie , pe numele său Sabin Gherman , a spus cu ceva vreme în urmă ,,m-am săturat de România !" . Parafrazându-l , deşi nu spun o noutate pentru mulţi dintre români , eu m-am săturat de politică ! Şi bineînţeles , de cei ce o fac ! Iată despre ce vorbesc :
                       Eu sunt un votant vechi şi constant al Partidului Naţional Liberal . Sunt printre ultimii (puţinii) care mai cred în doctrine , în oameni şi în promisiuni . Mă aştept ca oamenii să se ţină de cuvânt .  Atunci când Antonescu s-a bătut cu şoferul de corabie pentru şefia statului , evident că am fost supărat că a ieşit pe locul trei . Dar în momentul în care m-a îndemnat să merg în turul doi să îl votez pe Geoană , m-am enervat de-a dreptul . Nu am mers şi rezultatul îl ştiţi şi voi .
Urmează proiectul politic numit USL . Între PNL şi PSD este o diferenţă ca între cer şi pământ . Ei ne spun că s-au unit pentru interesul naţional , însă eu cred altceva : s-au unit pentru ciolan !
                      Faptele eroice continuă : în dorinţa de victorie cu orice preţ ,  liberalii din Bucureşti se umplu de ruşine : îl primesc în partid , cu surle şi trâmbiţe , pe inegalabilul Geoge Becali ! Care bineînţeles , este liberal în tot ceea ce face !  Minunea ţine până după alegeri , dar mi se pare nedrept ca primul oier al ţării să intre în parlament cu voturile liberalilor .
După ce bat câmpii despre traseismul politic , nu se pot abţine când este vorba despre adversari celebri : Frunzăverde şi acum , recent , Stânişoară .  Dacă Antonescu trece uşor peste afronturile aduse de cel din urmă , este treaba lui . Dar să faci  şi conferinţă de presă unde să-l lauzi că este cu adevărat un om de dreapta , cred că e prea mult .
                       Există o explicaţie , aşa cum zicea un personaj celebru : PNL şi-a propus să distrugă PDL .... absorbindu-l ! Oare am nimerit-o ? Habar n-am ! Este cert însă că încep să am îndoieli dacă mai merg sau nu la vot în viitor . Eu nu doresc să fiu parte a celor care votează una şi primesc alta : am votat PNL şi ajung la putere Becali , Oprea , Stânişoară ...
                       Şi încă ceva : se numesc demnitari ai statutului . Adică sunt demni , nu ? Dacă ne uităm în dicţionar în dreptul cuvântului demnitate , întâlnim ceea ce sunt ei ?

luni, 18 martie 2013

Impozitarea

                      Economiilor ciprioţilor este o măsură fără precedent în istoria UE . Neaşteptată ! Surprinzătoare este puţin spus ! Care ne dă un indiciu că habar n-avem la ce să ne aşteptăm de la viitorul nostru în UE ! Unde sunt oare euroscepticii să-mi râdă în nas cu viitorul european al României ? Am scrâşnit din dinţi până s-au spart (alte cheltuieli pe la dentist !) când ni s-au tăiat salariile , dar cel ce a făcut-o era cel pe care noi , poporul , l-am ales ! Sau cel puţin aşa ne place să credem . Dar să stabilească ce se întâmplă cu banii noştri UE şi FMI ? Asta urmează ?  Tocmai am văzut că nimic , dar absolut nimic nu este sigur . Ştiu , vremurile sunt tulburi , economia are mari probleme , recesiunea încă nu a părăsit Europa , bla, bla , bla.
                      Urmăresc pe History seria de documentare despre al doilea război mondial . Evident că personajul în jurul căruia se învârt povestirile este conducătorul Germaniei naziste . Ei bine , în seara asta , la ştiri , am văzut-o pe doamna cancelar care striga la microfon despre Cipru că există suspiciuni că nu toţi banii de prin bănci sunt cinstiţi şi AU HOTĂRÂT ca şi posesorii de economii în conturi bancare să participe la salvarea ţării . M-au trecut fiori reci ! Şi oamenii de rând ce vină au că acolo este un paradis fiscal ? CINE EŞTI TU să îi pui să plătească solidar cu cei pe care îi suspicionezi de lucruri necurate ? În altă ştire am văzut cum politicienii germani aplaudă această hotărâre .
                        Oare începe să se repete istoria ?

duminică, 17 martie 2013

Motoare

                      Sau un alt mod de a fi . Viaţa se vede/simte diferit de pe motocicletă . Cu toate acestea , eu consider că preţul plătit de motociclişti este prea mare . Vieţile pierdute nu pot fi evaluate în niciun fel .
                      By the way : NU ÎNCERCAŢI ASTA ACASĂ !

                     http://vimeo.com/59528715

sâmbătă, 16 martie 2013

Presa

                     Un ziar este un mecanism pentru a-l face pe ignorant mai ignorant şi pe nebun mai nebun.
                
                     Henry Louis Mencken

vineri, 15 martie 2013

Termoizolarea

                      Blocurilor este un proces în plin avânt în vremurile prezente . Indiferent că este făcută prin programul public sau pe cheltuială propie , pe lângă confortul termic obţinut mai este ceva : blocul arată ,, ca nou " . Construcţiile din vremea lui Ceauşescu au ajuns să fie toate de un gri   spălăcit , murdar aproape . Aspectul exterior al clădirilor revine în sarcina asociaţiilor de propietari . Dar , din cauza nivelului de trai foarte scăzut , asta este ultima problemă a locatarilor .
                       Îţi este mai mare dragul să priveşti un bloc reabilitat termic . În întregime . Dar ce te faci atunci când , din varii motive , rămân apartamente în starea de dinainte ? Iată cum arată un bloc situat vizavi de gara mică :

 
 
 
 
 
                      Oare cum îi poţi determina pe toţi locatarii să participe la acţiunea de înnoire a blocului ? Este posibil (drept) să condiţionezi în mod instituţional o asemenea lucrare de termoizolarea întregii clădiri ? Fără excepţii ? Şi dacă acolo nu locuieşte nimeni  sau propietatea este în litigiu ? Ce le spui celorlalţi ? Cert este că o aşa rezolvare a problemei este specific ,,Made în România " ! Clujul are proiecte mari în viitor şi nu aceasta este amintirea pe care ne dorim să o păstreze musafirii de pretutindeni !
                      Părerea voastră care este ? Cum vedeţi rezolvarea acestei situaţii ?


joi, 14 martie 2013

miercuri, 13 martie 2013

Secvenţe

                               Din viaţă . Din viaţa altora . Este mult mai uşor să vorbeşti (scrii) despre alţii . Habar n-am de ce .
                               În blocul de alături locuieşte o familie a cărei istorie este un pic altfel . Cu douăzeci şi ceva de ani în urmă , el se căsătoreşte cu ea . Mai de voie , mai de nevoie . Ea era gravidă . Fată săracă , dintrun sat uitat de lume , dintrun judeţ apropiat . Cam zburdalnică , după cum vorbea lumea , încă de pe atunci . El , băiat de la oraş , cu gânduri şi speranţe mari de viitor .
                               În scurt timp familia se măreşte . Se nasc doi gemeni : o fată şi un băiat . Bucurie mare . Viaţa merge înainte , peste câţiva ani mai vine pe lume încă un copil . Un băiat . Familie mare , domnule . El lucrează din greu , vremurile sunt tulburi . La un moment dat , ea pleacă să lucreze în altă ţară , la fel ca mii de alte femei care speră la o viaţă mai bună . După un timp , îl anunţă pe soţ că îl părăseşte . Nu mai vine de acolo , să se decurce cu copiii cum va crede el de cuviinţă . Neplăcut moment . Nori negri s-au adunat deasupra familiei , dar el nu se dă bătut : înfruntă greutăţile şi gura lumii .
                                Abia acum apare surpriza : ea vine acasă . Este iar ... gravidă , a-ţi ghicit . Doar n-a stat degeaba pe unde a umblat . El avea nevoie de o mamă pentru copii şi de o soţie pentru sine . Aşa că familia s-a reunit , chiar dacă ea a stat mai mult de nouă luni prin străinătate şi nu s-au întâlnit în acest timp . Şi următorul ei copil are nevoie de un tată , nu ? Dacă tot se ştiu deja ...şi au aşa de multe în comun ... . Al patrulea copil s-a născut . O fetiţă . Gemenii au cam douăzeci de ani , următorul şaptesprezece şi fetiţa patru-cinci .
                               Povestea este reală . Ne salutăm atunci când ne întâlnim pe aleea din faţa blocului . Voi ce ziceţi , viaţa bate filmul ?

marți, 12 martie 2013

Poziţia

                      Copilului este filmul pe care l-am văzut vineri , 8 martie . Printrun concurs de împrejurări ( http://groparu.ro/am-de-dat-o-invitatie-dubla-la-pozitia-copilului/ ) am primit o invitaţie pentru două persoane la premiera în Cluj Napoca a filmului românesc care a cîştigat a 63-a ediţie a competiţiei Ursul de Aur , Berlin , 2013 .
                      Evenimentul a fost cu totul deosebit , fiind prezenţi în sală regizorul Călin Peter Netzer , precum şi actorii din rolurile principale :  Luminiţa Gheorghiu , Bogdan Dumitrache şi Ilinca Goia . După proiecţia filmului , aceştia au avut amabilitatea de a ne adresa câteva cuvinte şi de a răspunde la întrebări .
                      Filmul ? Este extraordinar ! Mi-a lăsat o puternică impresie că şi eu aparţin lumii în care se desfăşoară acţiunea , pe cele două planuri : relaţia dintre o mamă şi fiul ei şi corupţia care parcă a coborât de pe ecran între spectatori . Cu toţii cei prezenţi în sală am văzut societatea în care dacă ai bani , poţi schimba orice eveniment , chiar dacă este vorba despre vieţi omeneşti . Vă sună cunoscut ? Familia autorului accidentului face tot posibilul pentru a schimba împrejurările producerii acestuia . În egală măsură , toţi cei implicaţi consideră că au o bună oportunitate de a-şi rezolva unele probleme sau de a primi sume de bani . Excepţie face familia victimei care nu îşi mai poate aduce copilul dintre morţi . În celălalt plan , dragostea maternă te poate sufoca în unele situaţii . Un film care te ţine în transă şi care la final te lasă să alegi ce doreşti tu să se întâmple dincolo de sfârşitul său . Ultimele zece minute ale filmului sunt de intensitate maximă iar eu aproape am uitat ... să respir.
                      Aceste rânduri nu se doresc a fi o cronică a filmului . Pot să adaug că fiica mea a fost de asemenea încântată de film şi mulţumită de micul meu dar de 8 martie . Vă recomand tuturor să mergeţi la cinema să vedeţi acest film . Nu veţi regreta !
                     

luni, 11 martie 2013

Doi

                              La sută din impozitul pe salariu plătit anul precedent de către fiecare angajat poate fi redirecţionat , la cerea fiecăruia , către organizaţii non-guvernamentale , fundaţii , organizaţii non-profit , etc . Sumele nu sunt mari , dar adunate de la mulţi înseamnă ceva . Procedura este simplă : contribuabilul completează formularul 230 cu datele sale de identificare , pe care îl depune la administraţia financiară de care aparţine sau la organizaţia (fundaţia) unde vrea să ajungă bănuţii . Una dintre cele mai populare destinaţii ale acestei redirecţionări este S.M.U.R.D . Unde contribui şi eu în fiecare an , de când a apărut această oportunitate . Vă îndemn şi pe voi să faceţi acest lucru . Cu toţii vedem zilnic maşinile S.M.U.R.D. la intervenţii . Acest serviciu s-a dezvoltat de la an la an şi îşi poate face un bilanţ unic : numărul de vieţi salvate . Un bilanţ important , poate cel mai important . Există satisfacţie mai mare decât să contribui la salvarea vieţii unei persoane ? Azi este vorba despre altcineva , mâine poate vei fi tu cel salvat !
                              Anul trecut , întro anumită instituţie , şeful le-a cerut tuturor angajaţilor să vireze cei 2% către o anumită fundaţie . Cel puţin ciudat , nu ? Motivaţia a fost incredibilă : acest lucru i-a fost stabilit ca obiectiv de performanţă de către şeful lui !
                             Ce vremuri trăim !

duminică, 10 martie 2013

Munţii

                     De-a lungul vremurilor omenirea a făcut eforturi să imortalizeze frumuseţile naturii .   Trageţi un ochi aici :

                       http://vimeo.com/45941676

sâmbătă, 9 martie 2013

Prostia

                      Când ești mort , nu știi că ești mort . E greu doar pentru ceilalți... .  La fel și când ești prost... !

                      Philippe Geluck

vineri, 8 martie 2013

Femeia

Cântec femeiesc
 
 
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lânga femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…


                                          Adrian Păunescu


LA MULŢI ANI DOMNIŞOARELOR ŞI DOAMNELOR !


joi, 7 martie 2013

Ursus

                              Fabrica de bere este demolată zilele acestea . Un simbol al Clujului a căzut pradă globalizării . Şi hoţiei .
                              Înfiinţată în 1878 în Mănăştur , fabrica de bere din Cluj avea să-şi găsească sfârşitul în 2010 , pe fondul scăderii vânzărilor pe piaţa berii din România .  SAB Miller este o mare companie internaţională , originară din Africa de Sud , fondată în 1895 . Este al doilea mare producător de bere din lume . Şi cioclul fabricii din Cluj . Nu poţi să nu te întrebi : cum dracu au ajuns unii din Africa de Sud să comande la Cluj ? Ei bine , cum-necum , au comandat deja !
                              Şi aşa unul din brandurile oraşului nostru a dispărut . Evenimentele şi persoanele care au dus la acest deznodământ sunt fără număr . De la administraţia locală care nu a fost deloc inspirată să menţină în Cluj sediul social al nou înfiinţatei URSUS BREWERIES şi deci să încaseze impozite şi taxe la bugetul local , până la muncitorii care au furat tot ce le-a stat la îndemână . De la bere (evident) până la carburanţi . De la produse de curăţenie până la componente de tot felul . La douăzeci de ani de la revoluţie ei încă mai acţionau conform dictonului din epoca de aur : ,,fiecare trăieşte de unde munceşte ! " . Bineînţeles că toţi considerau că este de unde . Până întro zi . Pe fondul crizei , patronii au început să fie mai atenţi cu cheltuielile .
                             Datorită capacităţii mici de producţie , a costurilor ridicate de menţinere în producţie şi nu în ultimul rând , a numărului mic de muncitori , când a trebuit restructurată activitatea , opţiunea a fost unică : fabrica din Cluj ! Ce contează un brand al unui oraş pentru un colos mondial al berii ? Păi tocmai , că nu contează ! Şi uite aşa , în Cluj bem bere Ursus făcută la Buzău ! Foştii angajaţi nu cred nici azi că , de-a lungul anilor , au pus şi ei umărul la închiderea fabricii . Dacă vreunul dintre ei citeşte aceste rânduri , precis o să mă pomenească de bine la biserică ! În mod curios , în ultima perioadă , costul de producţie al unei beri la Cluj era mai mare decât al unei beri la Buzău ! Aşadar ...
                              Îmi pare rău . Ştiu că este un subiect sensibil . Dar ori de câte ori citesc în presă câte ceva despre Ursus , acestea sunt gândurile mele . Acum le ştiţi şi voi .

miercuri, 6 martie 2013

Timbrul

                      De mediu . Subiect de actualitate . Care vrea să pună la plată pe cei ce poluează mediul . Mă întreb ce timbru de mediu ar trebui să plătească domnişoara care parchează seara în faţa scării unde locuiesc :



                        Peste noapte , liniştite , lichidele se scurg ! (O doamne , parcă scriu o poezie !) . Dimineaţă aleea arată cam aşa :




                    Nisipul l-a presărat o vecină după ce casa scării s-a umplut de urme de antigel şi ulei amestecate cu bitum .  Vă mai amintiţi când aveam cu toţii dacii şi toate locurile de parcare arătau aşa ?

marți, 5 martie 2013

Artizanat

                      Se numeşte tot ce îşi face omul cu mâna lui . Iată două exemple :


                     O blondă foarte arătoasă merge la medic . Acesta îi cere să se dezbrace . Începe să o mângâie pe fund şi întreabă :
                     - Ştii ce fac acum ?
                     - Da , răspunde blonda , verificaţi dacă nu am vreo problenă renală !
                     - Bravo , zice medicul . O întoarce cu spatele şi îi cere să se aplece . O mângâie pe sâni :
                     - Dar acum ?
                     - Verificaţi să nu am noduli la sâni !
                     - Bravo !  O încalecă şi întreabă iar :
                     - Acum ştii ce fac ?
                     - Da , luaţi SIDA !



                     O doamnă pleacă pentru câteva zile de acasă cu treburi de serviciu . La întoarcere îl întreabă pe fiul său de câţiva anişori :
                     - A fost vreo femeie pe la noi cât am fost eu plecată ?
                     - Da , răspunde băiatul .
                     - Şi tati ce a făcut ?
                     - Păi , a luat-o în braţe . Şi a pupat-o ! Şi ....
                     - Opreşte-te ! Lasă că îmi spui continuarea mâine , când vin bunicii la masă !
                     A doua zi , de faţă cu bunicii , doamna reia discuţia :
                     - Ia spune-mi puiuţ , cât a fost mama plecată a fost cineva pe la noi ?
                     - Da , a fost o tanti !
                     - Şi tati ce a făcut ?
                     - Păi , a luat-o în braţe şi a pupat-o !
                     - Şi apoi ? întreabă doamna nerăbdătoare .
                     - Apoi i-a făcut ce ţi-a făcut dumitale poştaşul săptămâna trecută ! 

luni, 4 martie 2013

Dimineaţa

                              Zilei de vineri a fost ... amuzantă . M-am trezit înainte să sune ceasul . Adică telefonul , cui îi mai sună ceasul în zilele noastre ? Era încă întuneric .Afară şi înăuntru , evident . Mă uit la ceas .06:09 .  Mai sunt 31 de minute de odihnă . Dezactivez alarma , mă mai foiesc în pat cinci minute . Îmi fac curaj şi încep ziua . Pornesc expresorul  . Cafeaua este gata imediat . După întregul tabiet de dimineaţă trag un ochi pe blog . Îmi ,,lansez" postul zilnic, arunc o privire peste e-mail-uri  . Mă uit la ceas . Uimire maximă : 06:04 ! Cum dracu ?
                             Foarte simplu : orbu' nu vede bine , dar le potriveşte ! Am fost primul de pe scară ! Sunt convins că nu mi-a luat-o nimeni înainte ! Nici vecinul care îşi plimbă javra dimineaţa . Când m-am uitat prima dată la ceas era de fapt 05:09 . :) Am avut timp să hotărăsc ce mărţişoare să cumpăr ! Şi pentru cine !
                             Vă mai pot spune un secret : cine se scoală de dimineaţă , la ......serviciu ajunge ! Rămâne între noi ! Vă doresc o zi bună !

duminică, 3 martie 2013

sâmbătă, 2 martie 2013

Sinceritate

                     
                      Sunt în favoarea bunului simţ , a sincerităţii  şi a decenţei . Acest lucru mă face necalificat pentru orice funcţie publică .

                       Henry Louis Mencken

vineri, 1 martie 2013

Mărţişorul

                                  Este , alături de ghiocel , vestitorul primăverii . Am tras un ,,search" în lumea virtuală şi iată ce am găsit :

                                  1 Martie este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine, iar Dochia este un personaj păgân.
Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romanii . Cuvântul "mărţişor" are origini latine şi este numele popular al lunii martie. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se celebra sarbătoarea "Matronalia" la care se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.
                                   Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului : este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă . El ne aduce optimism şi credinţă . Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printro monedă . Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă . Acum mărgelele frumos colorate, ceramica şi florile le-au luat locul .


                                  Legenda mărţişorului :
                                  Odată soarele coborâ întrun sat, la horă , luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni , închizându-l întro temniţă.  Lumea se întristase . Păsările nu mai cântau , izvoarele nu mai curgeau , iar copiii nu mai râdeau . Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu .
 Întro zi , un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele . Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele . Drumul lui a durat 3 anotimpuri : vară , toamnă şi iarnă . A găsit castelul zmeului şi au început lupta . S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât . Slăbit de puteri şi rănit , tânărul eliberă Soarele . Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara . Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă . Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe , ghioceii , vestitorii primăverii . Până şi ultima picatură de sânge se scurse în zăpada imaculată . Apoi a murit.
                                    De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi : unul alb şi unul roşu . Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi . Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos , amintind de culoarea sângelui voinicului . Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului , prima floare a primăverii .


Sursa :  http://www.ziare.com/social/capitala/istoria-martisorului-si-credintele-populare-romanesti-254364