miercuri, 31 iulie 2013

Zece

                     Mii de afişări de pagină în şase luni (10064 mai precis în momentul în care scriu aceste rânduri) . O fi de bine ?
                     Acum şase luni , pe 29 ianuarie am scris primele rânduri pe acest blog . A început să îmi placă şi mi-am făcut obiceiul (plăcut şi pentru voi , sper !) de a scrie zilnic ceva . O fac în primul rând pentru mine , din dorinţa de a împărtăşi cu cei care doresc să ,,mă citească" gândurile şi/sau trăirile mele . Observaţiile vin de la sine , sunt atent în permanenţă la ceea ce se întâmplă în jurul meu şi constat fără mari eforturi ceea ce nu este în regulă . De asemenea , îmi face mare plăcere să scriu despre experienţele pozitive , chiar dacă acestea sunt mai rare .
                     Vă mulţumesc tuturor celor care a-ţi avut răbdare şi bunăvoinţă să îmi faceţi câte o vizită ! Sunt absolut convins că stilul meu mai are mult până să devină acceptabil pentru cititori , dar mă străduiesc , după pricerere , să leg rânduri care să aibă noimă , să fie plăcute , uşor amuzante şi de ce nu , să vă facă să doriţi să vedeţi şi mâine ce am mai scris . Profit de ocazie pentru a vă mărturisi că un feedback de la voi ar fi binevenit , aşadar , dragii mei , comentaţi vă rog !
                   

marți, 30 iulie 2013

Două

                     Chestiuni doresc să vă aduc în atenţie azi :
                     1. În continuarea subiectului de ieri , pot să vă spun: ceremonia de intonare a imnului naţional care a avut loc la Cluj a fost una ..... militară . Persoanele care au format ,,corul" erau militari (din compunerea Diviziei 4 şi Jandarmeriei Cluj) , cei care constituiau ,,publicul" erau în marea lor majoritate ..... militari . Două-trei personalităţi politice şi două trei-feţe bisericeşti . În rest , trecătorii care s-au nimerit în zona centrală . O doamnă m-a întrebat , curioasă :
                     - Nu ştiţi ce eveniment este ?
                     - Ziua Imnului Naţional , doamnă !
                     - Chiar ?
                     Este evident că , deşi militarii se deplasau în coloană , pe muzica de fanfară , atunci când semaforul a afişat verde la pietoni , câteva persoane au avut intenţia să traverseze strada fix prin mijlocul formaţiei aflate în mişcare ! No bine , no ! Era dreptul lor , aşa-i ?
                     Cel mai puţin impresionaţi de festivitate au fost şoferii care au avut anumite restricţii de circulaţie prin faţa Teatrului Naţional . În paranteză vă pot spune că o parte dintre ei ziceau ... de bine , desigur !
                     2. Am reuşit să călătoresc şi eu cu unul dintre vestitele tramvaie noi (mov!) despre care s-au scris multe rânduri . Ei bine , jos pălăria ! O călătorie agreabilă , cu un zgomot redus , aer condiţionat şi scaune tapiţate ! Am ajuns din centru (Opera Maghiară) în Mănăştur (pasaj) în fix 9 minute în condiţii civilizate şi doresc să le spun tuturor cârcotaşilor care tot ziceau că au costat prea mult sau că nu este cazul să cumpere primăria aşa mijloace şă-şi vadă de treabă ! Cred că primarele nostru a amânat achiziţionarea câtorva asemenea tramvaie . A greşit şi îl invit să facă bine să le cumpere , să facem împreună un pas înainte în ceea ce priveşte transportul public de persoane . Decât autobuze rulate prin Paris , ......

luni, 29 iulie 2013

Ziua

                     Imnului Naţional se sărbătoreşte în România , în fiecare an în data de 29 iulie , în baza legii 99 din 26 mai 1998 .
                     ,,În Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, la 29 Iulie 1848, în faţa unei numeroase audienţe, pe muzica unui vechi şlagăr din Imperiul Otoman (melodie ştiută ca "Din sânul maicii mele") versurile poetului ardelean Andrei Mureşianu "Un răsunet" au fost cântate sub forma a ceea ce a fost numit "Deşteaptă-te, Române!" Imnul conţine sublimul „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale. După Revoluţia din 1989, "Deşteaptă-te, Române!" a fost ales drept Imn, consacrat prin Constituţia ţării."
                     Voi cum percepeţi această sărbătoare ? Sincer să fiu , am impresia că pe fondul deteriorării valorilor societăţii româneşti , educaţia patriotică are mult de suferit . De fiecare dată când vorbeşti despre patrie cei care te aud te privesc într-un mod aproape curios . Imnul naţional este un simbol care ar trebui să fie tratat ca atare de noi toţi , indiferent unde ne găsim . Întrebare : oare aşa stau lucrurile ? Răspuns : Înclin să cred că NU ! Din varii motive , românii nu se prea identifică (în marea majoritate a situaţiilor) cu naţiunea din care provin . De ce ? Este greu de dat un răspuns serios la această întrebare .
                      O seamă dintre noi , mai tineri sau mai bătrâni , habar n-au cine a compus versurile sau cine a fost şi unde a trăit poetul . Poate că acesta ar fi un prim pas pentru viitor : să mediatizăm în rândul celor tineri numele şi faptele celui care a fost Andrei Mureşianu .

                     Sursa informaţii .

duminică, 28 iulie 2013

Animaţii

                     Pentru copii mai mari :



                     Este aproape imposibil de comentat ceva care să fie cât de cât în consens cu aceşti maeştri ai desenelor animate pentru ...... oameni mari . Sunt mare fan al acestui serial şi urmăresc cu plăcere fiecare episod . Azi  vă invit să zâmbiţi (dacă doriţi , desigur!) alături de cei mai faini robotzi !
                     O duminică plăcută tuturor !

sâmbătă, 27 iulie 2013

Bunătate

Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
Gabriel Garcia Marquez
O înşiruire de cuvinte simple, create parcă pentru a fi împreună. Sunt extrem de curios câţi dintre onorabilii noştri dascăli le-au spus elevilor lor această frază sau altele asemănătoare, dar cu acelaşi înţeles. În egală măsură, pe fondul celor şapte ani de acasă, câţi şcolari înţeleg şi acceptă acest îndemn?  Nenorocirea este că, la început de drum, copiii nu au prea clar în faţa lor o ordine socială firească, bazată pe muncă şi merite personale, deoarece mulţi în jurul lor sunt doar nişte .... parveniţi atât din punct de vedere social, cât şi profesional.

vineri, 26 iulie 2013

Teo

                              Trans este numele unei firme din Cluj care se ocupă cu transport de persoane , intern şi internaţional . Cu un renume destul de bun , i-a înghiţit încet-încet pe concurenţii din zonă în primul rând prin faptul că are autocare în comparaţie cu toţi ceilalţi care încă mai trag de dubiţe vechi şi total inconfortabile pentru o călătorie de 1400km , să zicem . Cu plecări regulate (deşi pentru a fenta anumite obligaţii şi taxe ei le numesc ocazionale) de trei ori pe săptămână din Cluj spre Italia şi evident , trei retururi , este bine situată în clasamentul celor interesaţi de astfel de transporturi .
                             După cum bine ştiţi , la pomul lăudat nu trebuie să mergi cu sacul ! Ei bine , dau un telefon să fac o rezervare la firma sus menţionată şi am parte de o mică surpriză : cursa va fi efectuată cu autocarul doar dacă vor avea nu ştiu căte solicitări !  Lucru care pare normal la prima vedere , mai ales din punctul lor de vedere . Dar fiţi atenţi aici : această informaţie am aflat-o doar pentru că am întrebat eu , interlocutoarea mea nu a considerat necesar să mă informeze asupra acestui aspect , deşi exact acesta face diferenţa între ei şi ceilalţi ! Mai mult , deja sunt cu nasul pe sus : vor şti abia luni după-amiază ce maşină va efectua cursa şi dacă doresc să aflu , să dau un telefon !
                             Ori am eu aşteptări prea mari de la cei din jurul meu , ori aici lucrurile nu stau chiar cum ar trebui ! Este o diferenţă enormă între condiţiile în care călătoreşti cu un autocar (care a fost construit exact în acest scop) şi cele oferite de un microbuz . Vorbim despre 1400 km , adică puţin peste 20 de ore în care trebuie să stai pe scaune extrem de inconfortabile în dubiţe , dacă aşa îţi propui să călătoreşti . Mi se pare normal să pot alege un serviciu în condiţiile în care ştiu de la început pentru ce o să plătesc . Mă rog , poate greşesc eu ..... sau nu ?

joi, 25 iulie 2013

Radiolocaţia

Este, conform DEX 1998, detectarea și determinarea poziției unui obiect (în mișcare) față de un reper, cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice emise și transformarea acestora în semnale vizibile după reflectarea lor de către obiectul detectat.
Armata română are în compunerea sa unităţi militare care au ca misiune cercetarea spaţiului aerian. În data de 25 iulie militarii din compunerea acestor unităţi sărbătoresc ziua armei. Cei care doriţi să vă faceţi o idee despre ce vorbesc, sunteţi invitaţii mei să vizionaţi acest filmuleţ.


                 La mulţi ani !

miercuri, 24 iulie 2013

Casa

                     Pionierilor era cândva o instituţie care încerca să aducă un strop de lumină în marea întunecată a întrebărilor copiilor din vremurile acelea . Până în anul 1989 în aceste instituţii funcţionau diferite cercuri la care se înscriau la fiecare început de an şcolar sute de elevi . Depanare radio-tv , pictură , carturi , radio-amatorism , pian , filatelie , ...... , cerc foto , ..... . Ei bine , la aceste cercuri foto tinerii aflau cu uimire cum stau lucrurile cu fotografiile , ce şi cum trebuie să faci pentru a efectua poze faine , dar şi care este ,,minunea" prin care imaginile imortalizate pe film fotografic ajung pe hârtie .
                    În zilele noastre , aparatele foto digitale sunt la îndemâna absolut oricărei persoane care este interesată de ele . Vorbim despre digiţi , megapixeli , zoom , efect ,,ochi roşii" , .... Imaginaţi-vă ce miraţi ar fi pionierii din copilăria mea dacă ar putea face o excursie în viitor şi ar vedea toate device-urile cu care noi suntem obişnuiţi . Wau ... !!
                    Imprimantele de tot felul , mai mici sau mai mari , sunt de asemenea nişte cutii magice pe care la conectezi la un computer (nu în mod obligatoriu) şi din care ies tot felul de documente şi fotografii . Ce ziceţi dacă v-aş spune că un mare pas în domeniul imprimantelor portabile a fost făcut ?


                     


                    ,,LG Electronics (LG) anunţă lansarea pe piaţa din Romania a imprimantei mobile smart Pocket Photo, model PD221, care oferă consumatorilor o experienţă creativă de printare a fotografiilor, instant, prin wireless, direct de pe smartphone. LG Pocket Photo dispune de servicii avansate de printare a fotografiilor şi oferă soluţii excelente de conectare wireless, fiind un partener ideal pentru smartphone-urile Android."
                    Pentru toţi posesorii de dispozitive electronice care au şi camere foto , wireles şi sistem de operare Android , această  ,,jucărie" este exact ceea ce le mai lipseşte . În plină eră digitală fotografia pe carton încă mai are farmecul specific unei ere aproape încheiate . Vrei să faci o surpriză cu totul ieşită din comun unei persoane apropiate? Alege să imprimi o fotografie dragă acesteia în loc să i-o trimiţi prin e-mail . Răspunsul la acest gest face mai mult decât un milion de e-mail-luri . Emoţiile nu se transmit prin click-uri .
                    Ca să vă stârnesc curiozitatea , vă mai spun că micuţa imprimantă nu foloseşte cerneală ci tehnologia zero ink , dar celelate detalii le puteţi găsi  aici .

                    Sursă foto .
            



marți, 23 iulie 2013

Duminică

                    Seara m-am uitat , după multă vreme , la ştirile orei 19 de la ProTv . Dezamăgire maximă , sunt absolut convins că nu aveam nevoie de astfel de informări . Adevărul este că am renunţat de ceva timp să mai vizionez , seară de seară , ştirile la tv . Am ajuns la concluzia că nu am pierdut absolut nimic , ba chiar am făcut ceva mai util pentru mine în loc să casc gura la toate trăznăile mediatizate (la greu) la ceas de seară . (No , am comis-o : am repetat deja de patru un cuvânt !) Nu pot să nu remarc faptul că sunt prezentate , în mod excesiv , două mari categorii de aşa zise ştiri : crime/violuri/accidente şi pentru că este vremea vacanţelor , cocalari care sunt dispuşi să plătească oricât (nu contează banii !) pentru a ...... se băga în seamă .
                     De departe cea mai neobişnuită (după mintea mea) întâmplare prezentată a fost cea în care un tip (trecut bine de 40 de ani) şi-a prins concubina , care era gravidă , în pat cu tatăl său . Cum dracu să te mai osteneşti să inventezi bancuri când , pentru a câta oară , viaţa este cel mai tare banc pentru o seamă dintre noi ? Tatăl avea 71 de ani şi nu mi-a fost prea clar ce făceau amândoi , dezbrăcaţi , în pat : jucau scrable , croşetau ...... . Înşelatul s-a încordat şi .... :) .... a cam făcut ce a făcut Ciomu ! Este aproape incredibil că nu au fost prezentate fotografii cu rezultatele disecţiei , dar asta nu e tot : ,,tinerii" s-au împăcat şi bătrânul a ajuns la spital . Habar n-am dacă o să scape cu viaţă sau nu , dar aşa un caz .....
                      Ar mai fi ceva de adăugat ? Nu vreau să localizez pe hartă locul unde au avut loc evenimentele , pentru a nu ofensa pe nimeni ..... cred că nu este greu de ghicit care este regiunea unde se întâmplă cele mai năstruşnice lucruri în ţara noastră .
                      Rămân la concluzia că ştirile prezentate la tv nu merită atenţia mea şi cam atât . Prefer să citesc ziare , este adevărat on line , unde am posibilitatea să aleg eu ce vreau să ştiu , nu să fiu obligat să urmăresc asemenea chestiuni .
                      Voi cum vă poziţionaţi faţă de programele de informare în timp real din media românească ?
                  
P.S. Am observat încâ un cuvânt repetat de patru ori , aşa că vă rog să mă scuzaţi : aşa păţesc după ce mă uit la ... ştiri ! (cinci !)

luni, 22 iulie 2013

Serialul

                      Pe care l-am văzut săptămâna trecută se numeşte ,,Vikings" şi mi-a făcut plăcere să urmăresc o ecranizare a legendelor istorice din Europa anilor 790 era noastră .

 
 
                       Vikingii sunt războinici din nord care consideră că este de datoria lor să jefuiască alte popoare . Neînfricaţi , iscusiţi în arta războiului , ajung pe tărmurile Angliei în anul 793 şi jefuiesc o mănăstire . O dată deschisă calea spre vest , ei vor cotropi sistematic Anglia , cărând cu greu către casă prada de război . Două lumi total diferite sunt acum faţă în faţă şi cruzimea acelor vremuri îşi va spune cuvântul . Unii sunt convinşi că zeii pot fi îmbunaţi aducându-le jertfe , chiar şi umane , în timp ce ceilalţi merg la biserici şi se roagă la Dumnezeu . Viaţa omului nu are prea mare preţ în nici una dintre părţi . Deşi gloatele abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta , toate obiectele bisericeşti sunt confecţionate din metale preţioase , devenind astfel ţinta jafurilor războinicilor de peste mări .
                         Eroul filmului este un cunoscut personaj de legendă , Ragnar Lodbrock . Filmul pune în planuri paralele credinţele şi obiceiurile acelor vremuri , care sunt diametral opuse . History Chanel a difuzat toate episoadele din sezonul I cu promisiunea că urmează un al doilea sezon în curând .
Câteva secveţe puteţi viziona aici .
 
 
                         Sursa foto .

duminică, 21 iulie 2013

Zâmbetul

                      Este extrem de reconfortant şi face bine . Cine nu zâmbeşte , este forţat să o facă !

 
 
                     Această fotografie nu mai are nevoie de absolut nici un comentariu ! Părinţii ştiu de ce !



                      Sursă foto .

sâmbătă, 20 iulie 2013

Bucurie

                      Mare , dragilor ! Sunt foarte fericit şi mulţumit ! Fiică-mea a intrat pe primul loc la facultate , la specializarea pe care şi-a ales-o (inginerie geodezică) ! Felicitări şi să o ţii tot aşa , fata tatii ! :))  Primul pas în următoarea etapă a fost deja făcut . Aşadar , să petrecem !

Prietenii

                 Ştiu de ce este o propoziţie pe care o cunosc absolut toţi băutorii de bere de pe la noi , indiferent dacă le place sau nu berea promovată în acea reclamă . Ei bine , iată o altă cugetare faină :

                 ,,24 de ore are o zi , 24 de beri are o ladă . Vreo coincidenţă ? "

                 Stephen Wright

                  Este adevărat că întotdeauna putem face diverse raportări la bere , dar nu este amuzant că şi alţii o fac ?

vineri, 19 iulie 2013

Telefonul

                     Poate fi folosit pentru a socializa respectând anumite reguli . Părerea mea .
                     Este ora 21.50 . Mă uit la ceas de seară la ultimul episod din sezonul I al serialului ,,Vikings" . Sună telefonul fix şi pentru simplul fapt că este în camera alăturată până ajung la el şi răspund mă aleg doar cu tonul . Nu-i problemă , se mai întâmplă . 22.15 . Sună telefonul . Filmul s-a terminat şi ajung să ridic receptorul la timp . O cunoştinţă a sunat aşa , să vadă ce mai facem . Ne-am culcat , cumva ? Speră că nu deranjează . Cum să te culci la ora asta ? Şi insistă pe acest subiect . Răspunsurile sunt politicoase , dar forţate . Nu este neobişnuit să dai raportul despre programul tău de seară ? Şi mai apoi , fiecare este liber să doarmă când are chef , fără a fi necesar să dezbată acest subiect cu ceilalţi . Greşesc cumva ? Nu mai pun în discuţie faptul că ora de trezire nu este aceeaşi pentru toţi şi nici zilele nu au acelaşi ritm .
                     Politeţea ar trebui să te oblige să nu dai telefon după ora 21.00 , de exemplu . Desigur că nu pun în discuţie situaţiile de urgenţă în care nu mai contează cât este ceasul atunci când ai de comunicat anumite lucruri . Voi ce părere aveţi despre cele scrise mai sus ? De care parte vă situaţi atunci când folosiţi telefonul ?

joi, 18 iulie 2013

Diploma

                      De licenţă este actul cu ajutorul căruia dovedeşti că ai absolvit studii universitare , indiferent de profilul acestora . În mod normal aceasta trebuie eliberată în 12 luni de la promovarea examenului de licenţă , asta dacă îţi faci studiile la o facultate ,,normală" . Dacă te-ai îngrămădit (pe principiul la plăcinte , înainte ! ) împreună cu alţi j-de-mii de păcăliţi (păcălici?) la Spiru Haret , trebuie să te consideri norocos atunci când , după mai bine de doi ani de procese , îţi vine rândul să o ridici . De ce s-a ajuns aici este o cu totul altă discuţie .
                     La biroul Eliberare acte de studii  al universităţii mai sus pomenite am ajuns luni , cam pe la ora 10 a.m. . Bineînţeles că am avut parte de o ultimă umilinţă dar nu m-am dat bătut . În sala de aşteptare (o cameră cu laturile de aproximativ 15m x 5m) lume câtă frunză şi iarbă . Pe partea dreaptă sunt  şapte ghişee : două pentru relaţii cu publicul , din care doar în spatele unuia era o domnişoară , o casierie , două unde se ridicau actele si două .... erau închise . Ferestrele închise , sala plină de oameni , din tavan două instalaţii de aer condiţionat te privesc triste (sau oare zâmbesc acru de transpiraţie ?) şi speri în zadar că vor porni cândva . Într-un colţ o maşină de cafea tot dă rateuri , spre disperarea celor care doresc o băutură caldă să se mai răcorească .
                      Toate persoanele care aveau de rezolvat o problemă de orice fel stau la coadă (oare o să scăpăm vreodată de umilinţa statului la cozi interminabile în ţara asta ?) la singurul ghişeu unde te bagă cineva în seamă . După o oră şi patruzecişişapte de minute am reuşit să-i spun domnişoarei cine sunt şi de ce am venit acolo . Am primit un bon de ordine confecţionat dintr-un carton pe care era scris cu cariocă neagră numărul 82 . Am mers la casierie unde am deranjat-o pe doamna care se străduia să joace un spider solitaire şi care , cu un dezgust vădit mi-a scris de mână o chitanţă (evident că a trebuit să şi plătesc , nu ?) . Am îngroşat iar grupul din faţa ghişeului pentru a preda chitanţa (după încă zece minute îngrozitoare) şi am fost îndrumat spre .... sala de aşteptare ! :) No bine , no ! Ce ziceţi despre asta ?
                     Din spatele unor uşi notate A şi B nişte voci strigau piţigăiat numărul care trebuie să intre . O altă problemă : nu prea se auzea ce zic şi anumite persoane stăteau pur şi simplu cu urechea lipită de uşi . După mai mult de treizeci de minute a fost rostit numărul magic şi m-am simţit de parcă am câştigat la loto . Am primit actele şi am plecat ca din puşcă .
                     Dispreţul  manifestat faţă de cei care au plătit pentru a-şi face studiile despre care unii cu greu pomenesc face parte din tabloul general al desconsiderării oamenilor obişnuiţi . Situaţia creată este un efect al degradării generale a societăţii , de risipire a puţinelor valori ale şcolii . Pe timpul când trebuiau plătite ratele pentru şcolarizare chiar şi femeia de serviciu făcea încasări , acum , socoteliele fiind încheiate , li se flutură de toţi ! Dă-i dreacu de fraieri , le-am luat banii şi la revedere !  par a spune cei care conduc universitatea . Oare cum aş putea spune despre toate acestea şi multe altele tinerilor care mai cad în plasa celei mai ruşinoase instituţii de învăţământ superior din superba Românie ? Şi cum de mai reuşesc să fraierească pe oricine pune botul la aburelile lor ? Pentru că pot !

miercuri, 17 iulie 2013

Revelaţie

                     Este cuvântul potrivit pentru ceea ce am simţit luni în Bucureşti . Ştiu , unii o să zică despre mine că sunt doar un provincial , dar pot să vă spun că impactul asupra mea a fost cu totul neaşteptat . Îmi cer scuze în faţa participanţilor la trafic din Cluj , deoarece i-am jignit catalogându-i uneori că se comportă ca nişte .... bucureşteni . Adevărul este că în oraşul meu se circulă atât de fain şi conform regulilor de circulaţie (regret repetiţia) şi de bun simţ , dar nu poţi să constaţi acest lucru decât în momentul în care ajungi în capitală .
                     Mojicia pare să fie trăsătura predominantă a şoferilor care nu te claxonează (ştiţi că o definiţie neoficială a nanosecundei este perioada scursă dintre momentul apariţiei culorii verde la semafor şi primul claxon) , îţi zâmbesc amabil , nu blochează intersecţiile , nu circulă pe trotuare sau scuaruri , nu te consideră nepregătit pentru marea provocare de a conduce un autovehicul prin oraşul lor , nu te aleargă pe trecerea de pietoni ,  ..... .
                     În mijloacele de transport în comun lucrurile stau mai bine . Conducătorul autobuzului nu cuplează ,,super-dispozitivele de taxare a biletelor electronice de călătorie" , cardurile cu călătorii ale celorlalţi funcţionează , al tău nu (te-a simţit din prima că nu eşti din zonă) , numărul persoanelor este relativ mic dar nu pot să nu constat (amuzat) că majoritatea covârşitoare a acestora au vârsta de pensie , de unde trag concluzia salvatoare : toţi ceilalţi (a se citi cei mai tineri) sunt în maşinile care nu mai încap , la propriu , pe străzile oricum foarte largi ale Bucureştiului . Şi , lucru demn de menţionat , instalaţiile de aer condiţionat erau în funcţiune , nu ca la noi unde , adeseori nici nu există .
                   Odată intrat într-un magazin , dacă spui bună ziua vânzătorului , deja l-ai dat pe spate şi te priveşte uimit ! De ce oare ? :))
                  No bine , no ! Ar mai fi de spus mai multe , dar nimeni nu este perfect ! Adaug totuşi că nu m-aş muta în Bucureşti pentru nimic în lume ! Am zis !

marți, 16 iulie 2013

Lipsa

                     De inspiraţie poate compromite hotărârea mea de a scrie în fiecare zi câte ceva despre ceea ce văd , aud , citesc şi aşa mai departe . Încă nu ştiu dacă este un proiect prea ambiţios să am o postare în fiecare zi , dar îmi face mare plăcere să scriu aici cât de mult . O fac în primul rând pentru mine şi asta mă ajută să fiu mai echilibrat şi să nu mai reacţionez aşa de zgomotos la neplăcerile cotidiene : gândul că o să abordez pe blog subiectul îmi aduce mulţumire . Satisfacţia apare atunci când văd că mi-a mai citit câte cineva obsevaţiile , adesea acide şi aş fi tare bucuros dacă aş mai primi , din când în când , câte un feed-back de la cei ce citesc micile mele articole .
                      În această perioadă citesc ,,Furtuna Războiului"  , scrisă de Andrew Roberts , carte care se doreşte a fi ,, o nouă istorie a celui de-al doilea război mondial" .
                     
 
                         Ştiaţi că al doilea război mondial a durat 2174 de zile şi că în el şi-au pierdut viaţa 50 de milioane de oameni ? Abordarea lui A. Roberts  încearcă să ne transmită că nu neapărat aliaţii au câştigat , ci mai degrabă Hitler a pierdut războiul din cauza unor decizii strategice greşite şi a nerenunţării la ideologia nazistă .
                         Recomand cu căldură această carte tuturor celor care sunt fascinaţi de istorie (militară sau nu) , celor care doresc să afle dacă lucrurile au stat , în trecut , aşa cum am fost învăţaţi la şcoală sau mai există şi alte păreri .
 
                        Sursa foto . 


luni, 15 iulie 2013

Azi

                     Fac un drum la Bucureşti şi o să am ocazia  să trăiesc pe propria piele situaţiile (nu chiar amuzante) despre care am scris aici .
                     Mai mult decât atât , azi , luni , 15.07 2013 , eu şi fiică-mea o să ne ridicăm diplomele de absolvire a unor studii : eu de licenţă şi Georgi de bacalaureat . Cam astfel de roluri joacă întâmplarea în vieţile noastre  şi spun asta în sensul bun .
                     Aşadar , o călătorie lungă (Cluj-Bucureşti şi retur) şi sper eu plăcută , fără evenimente . Cred că îmi era un pic dor de a conduce la un drum lung , plimbările cu maşina fiind unele dintre lucrurile pe placul meu . Cam asta am avut de spus la ora asta ! O zi plăcută să aveţi !

duminică, 14 iulie 2013

Exerciţiu

De Libertate ! Mai bine de atât nu cred că aş putea numi sentimentele care m-au încercat atunci când am vizionat aceste imagini.Oare cum am putea vorbi despre magia zborului liber fără a-l încerca ? Răspuns : .... păi nu prea putem !
Oare când oameni obişnuiţi ca noi ar putea alege un astfel de mod de a-şi petrece timpul liber ? Dacă doriţi , puteţi răspunde .... :)

sâmbătă, 13 iulie 2013

Judecata

                   Copiii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsură ce cresc încep să îi judece; uneori, îi iartă.

                   Oscar Wilde


                   No bine , no ! Oare ce o vrea să zică omul ăsta ? Aşa să stea lucrurile ? Pot să adaug o mică observaţie : toţi , dar absolut toţi părinţii au fost cândva copii . Cercul se închide !
                   Voi , ce părere aveţi ? Cum staţi cu părinţii/copiii ?

vineri, 12 iulie 2013

Apocalipsa

                      După şoferi este documentarul românesc pe care l-am văzut joi seara pe HBO . Fiecare oraş are traficul pe care îl merită , pare că vrea să ne spună Alexandru Solomon . Deşi este pe ecrane din 2008 , eu abia acum l-am văzut ! Da , puteţi zâmbi , ştiu şi eu bancul ăla cu ,,eu abia acum am aflat !" .
                      Să revenim : aglomeraţia grozavă din Bucureşti este dublată de lipsa de respect reciproc a participanţilor la trafic . Sunt imagini grăitoare din maşini diferite . Şoferii au poveşti şi atitudini diferite , dar nu poţi să nu observi că sunt cu toţii deranjaţi de ceea ce li se întâmplă .
                     Trailer-ul filmului îl puteţi viziona aici .
                      Mai este ceva de făcut ? Habar n-am ! Sincer nu cred că este posibil să mai întorci din drum pe acei care încadrează oamenii după maşina pe care o conduc . Este o doamnă în documentar care atinge acest subiect şi , după cum probabil a-ţi ghicit , nu este româncă .
                      Este trist că aceste apucături dincolo de lege , bun simţ şi cei şapte ani de acasă se fac tot mai simţite şi în frumosul Cluj , deşi foarte mulţi susţin că nu are nimic în comun cu Bucureştiul . Un răutăcios ar putea spune că în ambele oraşe locuiesc români , dar cum eu nu cunosc pe nimeni care vorbeşte aşa , o să vă las pe voi să vă formaţi propria opinie uitându-vă pe stradă , la traficul din localităţile unde trăiţi .
                      Închei aici şi vă doresc drumuri bune !

joi, 11 iulie 2013

Revedere



                                 După aproape 10 ani (ar mai fi fost câteva luni) am avut plăcerea să-mi revăd un vechi prieten care trăieşte şi lucrează în Spania fix de atunci de când nu ne-am văzut . Viaţa a trecut peste noi cu bune şi cu rele şi am fost realmente emoţionat şi încântat deopotrivă să stăm de poveşti vreo două ore . Ne-am trecut în revistă , pe repede înainte , momentele pricipale din ultimii ani , la proiecte de viitor nu am ajuns (cel puţin eu) şi timpul a zburat . Din motive obiective nu am putut să zăbovesc mai mult şi sper că am fost bine înţeles în această privinţă .
                                  Vreme trece , vreme vine ...... . Suntem atât de cuprinşi de evenimentele cotidiene încât aproape că nu sesizăm trecerea timpului . Pe de altă parte , dacă am reuşi să oprim toate ceasurile lumii , orologiul biologic tot nu se va opri . ....... . Cred că am luat-o prin ....boscheţi deja .
                                  Să revenim : prietenul despre care vă spun este un bun exemplu de perseverenţă şi seriozitate , care dovedeşte încă o dată că stă la îndemâna noastră , a fiecăruia , să atigem ţelurile pe care ni le propunem . Toată chestia este să avem grijă ce ne dorim ! 
                                  Adi , mi-a făcut mare plăcere să te revăd şi sper ca data viitoare să facem o petrecere pe cinste ! Numai bine şi să umbli sănătos !

miercuri, 10 iulie 2013

Asigurarea

                                  Locuinţei cu Extra Acoperiri este un nou produs al Groupama care are la bază următorul concept : “Când neprevăzutul te loveşte, loveşte-l înapoi. Rămâi relaxat și… fă-i o poză!” O abordare nouă şi totodată amuzantă a unei situaţii care de obicei surprinde neplăcut pe oricine , aşa-i ?
                                 ,,Seară toridă de vară. Te întorci obosit de la serviciu, cu gândul la un duș răcoritor. Nu-ți imaginezi că vei avea parte de… un pic mai mult decât atât. În baie constați că nu curge apa rece, așa că încerci apa caldă. Aceasta izbucnește cu presiune, dar nu în chiuveta, pe circuitul firesc, ci sub chiuveta, printr-o fisura din țeavă. Cauți repede o soluție, încerci să oprești scurgerea cu ce ai la îndemână, dar un șuvoi de apă se întinde deja pe parchetul din hol și pe sub dressing. Vrei să fugi după un instalator, dar… unde? Și cu hainele ude din cap până în picioare? În plus, vecinul de jos bate deja în ușă plin de nervi."

                          
                                      Deşi pare ,,prea de tot" , oricine poate recunoaşte că ăsta este exact tipul de întâmplare pentru care suntem pregătiţi cel mai puţin . Personal încă nu am avut parte de o asemenea surpriză , dar nu este timpul pierdut . Ei bine , abordarea cu totul neobişnuită a celor de la Groupama are trei beneficii majore , numite Colecţia de Avantaje : autoconstatarea , serviciul de reparaţii de urgenţă şi garanţia pentru serviciul de autoconstatare . O posibilă rezolvare a situaţiei ipotetice de mai sus este apelarea la serviciul de reparaţii de urgenţă , care presupune obligaţia asiguratorului de a trimite în maxim 4 ore un specialist pentru reparaţiile necesare .
                                      Şi asta nu este tot : Special pentru această campanie, Groupama Asigurări a creat „Kit-ul pentru situații de urgență de la Groupama”. Kit-ul conține trei elemente: un aparat foto de unica folosință, pentru constatarea imediată a daunelor și două lucruri menite să ajute în cazul unor incidente neprevăzute: o lanternă cu dinam și o pereche de ochelari de scafandru.
                                      Acest articol este scris pentru Blogal Initiative şi se doreşte a fi un bun prilej de mediatizare a unor posibile ieşiri din situaţii nedorite şi pentru apariţia cărora nu suntem niciodată suficient pregătiţi .

marți, 9 iulie 2013

Propovăduirea

Bibliei printre trecători este o ocupaţie care îmi ridică mari semne de întrebare. Nu judec pe nimeni, dar mi se pare cu totul deplasat să opreşti oamenii care trec pe lângă tine şi să le explici că deţii răspunsul la toate problemele care frământă omenirea, că semnele spre care trebuie să te uiţi sunt în biblie, doar este necesar să ştii ce să cauţi.
Sâmbătă dimineaţă veneam de la cumpărături cu ceva plase în ambele mâini. Două persoane trecute de şaizeci de ani mă abordează:
- Hrană spirituală nu doriţi?
Până m-am gândit eu cum să-i refuz ferm dar politicos, informaţiile încep să curgă: toate relele care ne înconjoară pot fi desfăcute foarte simplu, prin credinţă, ......., ......., etc. În timp ce turuia una-una, am observat pe antebraţul lui stâng, sub cămaşa suflecată şmechereşte, un tatuaj cu o inimă străpunsă de o săgeată, din care ieşeau trei picuri (de sânge, cel mai probabil). Nu lipseau cele două litere scrjelite în interiorul inimii. Oare sunt iniţialele numelui doamnei care îl însoţea sau ..... ale tinereţii valuri? Întrebarea a rămas nerostită, plasele erau grele, nu aveam chef de discuţii religioase.
- Cum dracu se întâmplă că tot timpul este ceva în neregulă, dacă nu-i una, îi alta ...... . Poftim? Încerci să mă abureşti cu învăţături creştine şi îl pomeneşti pe Sarsailă?  O, Doamne! Nu-mi vine să cred ce neinspirat şi neinstruit este domnul, dar o calitate tot are: este hotărât!
- Să vă pun acest pliant în plasă? încheie pledoaria, zâmbind cu gura până la urechi, dorind parcă să-mi spună că nu acceptă un refuz.
- Nu, mulţumesc! am reuşit să articulez înainte de a coti la dreapta şi a ieşi din raza lor de acţiune.
Hmm, ce oameni, domnule! am zis în mintea mea, referindu-mă evident la mine. Cum poţi da cu piciorul şansei unice de a te regăsi în ..... , ......... , bla, bla, bla. Destul!
 Nu are nici o importanţă şi nici nu este un lucru negativ, dar cei doi credincioşi erau maghiari şi stâlceau uşor cuvintele, ceea ce a făcut şi mai amuzantă întâmplarea.
                     

luni, 8 iulie 2013

Petrecere

                      A sosit vremea să cinstim reuşita la bac a fiică-mii ! Felicitări Georgi !


                      Rezultatele examenului de bacalaureat sunt următoarele :
                      ISTORIE           10
                      SOCIOLOGIE   9.85
                      ROMÂNĂ         9.40
                      ----------------------------

                      MEDIA NOTELOR : 9.75 !

Fanteziile

                      Sunt gânduri , trăiri sau chiar stări atât de intime , încât cu greu le vorbim celorlalţi despre ele . Şi desigur există persoane care susţin că nu au , dar acest fapt este extraordinar de greu de crezut . Atunci când cineva se hotărăşte să scrie o carte cu acest subiect , curiozitatea te îndeamnă să o citeşti , iar eu exact asta doresc să vă prezint în continuare : o carte cu şi despre fantezii .



                      L. Marie Adeline este pseudonimul sub care semnează scriitoarea canadiană Lisa Gabriele , iar romanul S.E.C.R.E.T. este deja un bestseller .
                      ,,Rămasă văduvă încă de tânără, după un mariaj dezastruos, Cassie Robichaud pare împăcată cu viaţa ei liniştită într-un mediu strâmt: restaurantul Café Rose, unde lucrează, „Hotelul Fetelor Bătrâne“, unde locuieşte, şi conştiinţa tristă, dar solidă a timpului care s-a scurs de când s-a culcat ultima dată cu un bărbat. Cassie îşi vede în tăcere de rutina zilnică, ternă şi pragmatică — părul strâns în coadă la repezeală, încălţări de lucru cât mai comode, tricouri pătate —, evadările ei fiind scurte: aleargă prin cartier, stă de vorbă cu şeful şi prietenul ei Will şi tânjeşte voyeuristic după fericirea dublată de romantism care-i animă, pare-se, fără prea mari eforturi pe clienţii ei. Când uneia dintre cliente îi cade pe jos un carnet de însemnări pline de amănunte sexuale şi senzuale, Cassie are ocazia să arunce o privire furişă către o lume complet nouă pentru ea, de împlinire a sexualităţii femeii… şi se lasă introdusă într-un club neobişnuit format numai din femei, care-i transformă viaţa. Dedicată pasiunii, experienţelor senzuale şi plăcerii, cartea de faţă vorbeşte despre femei care-şi trăiesc din plin fanteziile sexuale… Iar pentru Cassie, reprezintă cheia emancipării ca femeie.”
                         Pentru aceeia dintre voi care vă simţiţi bine citind , aveţi ocazia să o faceţi cu această carte publicată în România de Editura Curtea Veche .


duminică, 7 iulie 2013

Emoţii

                      Mari ! Nerăbdare ! Da , da ! Aştept rezultatele la bac ! Sper că azi vor fi afişate , chiar dacă termenul este mâine până la ora 12 şi spun asta din experienţele celor din anii trecuţi , care duminică după-amiază au avut afişate listele cu notele obţinute .
                      O chestie faină de umplut timpul ăsta care se târăşte parcă , este să te uiţi la videoclipuri pline de haz . Sunt mare fan Mr. Bean , drept pentru care vă invit să zâmbiţi alături de el doar cu un click aici .

 
 
 
 
                      Sursă foto .

sâmbătă, 6 iulie 2013

Antreprenor

                      Înseamnă , conform DEX , persoană care conduce o antrepriză . No bine , no ! :) Antrepriză înseamnă , conform cu aceeaşi sursă , întreprindere care execută lucrări industriale , comerciale , de construcţii , etc . Ce ai zice dacă ţi-aş spune că dacă ai între 20 şi 26 de ani , indiferent dacă ai luat pârdalnicul de bac sau nu (că tot este subiect de moment)  , eşti persoana potrivită pentru o şcoală de antreprenoriat (Start Me Up ) care se adresează celor care doresc să pornească la drum pe cont propriu .
                     Foarte multe persoane care îşi doresc propria afacere au un mare hop de trecut : ce este de făcut , care sunt paşii corecţi , care este succesiunea acestora , care sunt prevederile legale care reglementează acest tip de activitate , ..... . Ei bine , Start Me Up este școala care vă ajută să faceți primii pași corecți în lumea antreprenoriatului , este școala care vă ajută să descoperiți oportunități de afaceri fezabile , să identificați piața țintă , modalități de finanțare , și la final , să dezvoltați un concept de business viabil pe care să îl prezentați în fața investitorilor .
                   
 
 
                       Lucrurile promit a fi interesante şi pot să vă spun că o persoană instruită face faţă oricărei provocări în comparaţie cu cei care învaţă din propriile greşeli . În ceea ce mă priveşte , nu îndeplinesc condiţia despre care am scris mai sus , dar asta nu mă împiedică să vă spun vouă ce şi cum . Aşadar , în această vară a existat şi o Caravană Start Me Up care a făcut o tură prin opt oraşe importante de pe tot cuprinsul ţării , unde a organizat workshop-uri exact pentru instruirea celor interesaţi .
 
 
                      Programul caravanei a fost următorul :
1. Bucureşti - 20 iunie , la Techhub Bucharest ;
2. Timişoara - 24 iunie , la Startup Hub ;
3. Cluj - 25 iunie , la Cluj Hub ;
4. Sibiu - 26 iunie , la Oldies Pub ;
5. Braşov - 27 iunie , la Hub 1317 ;
6. Constanţa - 2 iulie , la Ibis Hotel ;
7. Galaţi - 3 iulie , la Bankers Hubb ;
8. Iaşi - 4 iulie , la Vintage Cafe .
 
                       Ştiu că este posibil să pară curios lucru a vă prezenta evenimente care tocmai au avut loc , dar doresc prin asta să vă atrag atenţia asupra seriozităţii cu care se implică organizatorii pentru a face ceea ce promit . Şi ce ziceam că promit ? Vă învaţă ABC-ul  propriei afaceri !
                     
 
 
 



vineri, 5 iulie 2013

Oratoria

                      ,,Dintre toate talentele conferite oamenilor , nici unul nu este mai preţios decât darul oratoriei . Cel care se bucură de el exercită o putere mai de lungă durată decât aceea a unui mare rege . El este o forţă independentă în lume . ...... . Cel care posedă această putere rămâne un om de temut ! "
                       Aceste rânduri fac parte dintr-unul dintre eseurile scrise de Winston Churchill în anul 1897 , intitulat ,,Eşafodul retoricii "  , nepublicat vreodată . Ei , ce spuneţi de marele om de stat care a reuşit să mobilizeze naţia britanică şi să învingă (nu de unul singur , desigur) nazismul ? Trăsătura de caracter cea mai importantă , mai periculoasă , dar în cele din urmă şi cea mai constructivă a fost dintotdeauna nerăbdarea lui . Această nerăbdare a fost exact ceea ce naţiunea britanică a avut nevoie : el cerea , prin rezoluţiile scrise cu cerneală roşie pe care urma să le pună pe documentele urgente ,, A se acţiona azi !"  şi exact aşa se făcea .
                      Cu un talent deosebit de a se adresa mulţimii , cu o încredere în sine care friza mesianismul , cu un ideal propriu de eroism (personal şi naţional) , marele Winston Churchill este un exemplu celebru în arta persuasiunii (după opinia mea) care a reuşit să-i facă pe britanici să se simtă speciali , fiecare în parte , acest lucru ducând la deznodământul bine cunoscut al celui de-al doilea război mondial . Vreau să fac referire la un articol pe care l-am citit aici  şi din care am aflat care sunt principalele trăsături ale oamenilor care sunt convingători în mod natural .
                      Pentru o clipă gândiţi-vă la cercul vostru de prieteni şi spuneţi dacă cel mai convingător dintre ei are sau nu următoarele trăsături : nu vorbeşte prea mult (merge pe principiul less is more) ; are încredere în sine (este demn de a fi urmat) ; are răbdare şi este un bun ascultător ; este autentic şi întotdeauna echilibrat (nu joacă un rol); este integru (are principii şi le aplică indiferent de situaţie); îşi foloseşte empatia ; are multe cunoştinţe ; vorbeşte benevol (asta îi conferă autenticitate) şi posedă skill-uri de leadership(îi face pe cei din jur să se simtă speciali) . Dacă persoana la care v-aţi gândit îmbină aceste calităţi sau o parte semnificativă dintre ele , vă pot spune că puterea lui de persuasiune este autentică şi nu o unealtă obţinută prin antrenamente asiduue care să-i aducă anumite avantaje .
                      P.S.  O să-mi spuneţi că Churchill nu era prea tăcut şi absolut deloc răbdător , dar el a fost excepţia care întăreşte regula . :)
                      Daca vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.
                       
                     

joi, 4 iulie 2013

Numele

De familie face parte din moştenirea pe care o primim de la părinţii noştri . V-aţi pus vreodată întrebarea cum se face că în România există atât de mulţi Popescu ? Habar n-am care este exact originea cuvântului , dar pot să vă spun care a fost momentul în care acest nume a apărut pe teritoriul românesc .
În plin secol XVIII , domnitorii fanarioţi din Ţara Românească  au introdus , pentru prima dată , actele de identitate . Deoarece multe persoane nu aveau în acele vremuri (şi în acele zone) nume de familie , slujbaşii puşi să emită actele au ales o metodă uşoară şi la îndemână : pe cei care se declarau creştini , botezaţi de un popă şi care nu aveau naşi de botez  , au fost numiţi simplu : Popescu ! Adică unul care a fost botezat ... de un popă ! :) Cei care aveau naş de botez , de exemplu Ion , au primit numele de familie după numele naşului , Ionescu în cazul de mai înainte .
No bine , no ! Voi cum staţi la acest capitol ? Aveţi puterea să vă amuzaţi de propriul nume de familie sau să fiţi mulţumiţi că se putea şi mai rău ?

miercuri, 3 iulie 2013

Dispreţ

                      Maxim faţă de cei care până mai ieri le erau elevi au arătat profesorii care s-au ocupat luni de organizarea examenului de bacalaureat la Colegiul Naţional George Coşbuc din Cluj . Datorită faptului că au tratat cu superficialitate etapele premergătoare momentului în care se înmânau subiectele către candidaţi , a apărut următoarea situaţie :
                     Printre informaţiile care trebuiau completate pe foaia de examen era şi una referitoare la profilul/filiera candidatului , sau cam aşa ceva . Ei bine , profesorii supraveghetori au scris pe tablă modul în care trebuie completată această foaie de examen . Copiii au completat , subiectele au sosit , wau ! cu toţii au rostit şi au trecut la treabă . După 20 de minute intră în sala de clasă comisia care ştampilează foile de examen şi observă din prima că acestea au fost completate greşit . Disciplina a fost scrisă corect , dar pe rândul următor candidaţii , la indicaţiile preţioase ale profesorilor au scris ,,uman" . Aia-iai şi ioi-io-ioi ! Nu este bine ! Aduceţi alte foi de examen ! au zis comisarii şi alte foi au fost aduse . Copiii erau bulversaţi : timpul trece , ei trebuie acum să rescrie ceea ce au lucrat deja pe primele foi , dar se pare că nimănui nu-i pasă de asta . Comisia iese fără să facă alte precizări , foile sunt înlocuite şi completate astfel : pe rândul cu pricina elevii sunt sfătuiţi să scrie ,,filologie" ! Ei na ! În zadar au zis vreo doi-trei că nu sunt de la clase de filologie , n-ai cu cine vorbi ! Comisia vine a doua oară şi spune că probleme similare au mai fost şi la cel puţin o altă sală de clasă . No bine : ce-aţi scris acolo ? Filologie ! NU-I BINE ! Poftim ?  De la capăt ! Pentru elevii care au scris deja cuvântul buclucaş au fost aduse alte foi de examen . Trebuie scris ,,ştiinţe sociale" , hotărăşte comisia şi pleacă . A treia oară a fost cu noroc .
                       Starea de agitaţie creată din neputinţa organizatorilor a fost exact ceea ce mai lipsea , parcă nu erau de ajuns emoţiile nelipsite la orice examen . Parcă în mod intenţionat profesorii aceia au ales să le întoarcă preţuirea şi respectul de care au beneficiat din partea elevilor pe parcursul anilor de liceu . Totuşi , nu pot să nu întreb : unde este obligaţia morală de a fi un model pentru învăţăcei ? Se poate vedea din avion că activitatea este obligatorie , probabil prost plătită şi absolut deloc pe placul unor dascăli . Se tot pune întrebarea : învăţământul românesc , încotro ? Dacă doriţi , puteţi să răspundeţi voi !

                       O altă abordare a relaţiei elev-profesor am citit de curând aici  :

                      „În momentul în care am început să fac cursurile acolo am întâlnit un colectiv de profesori care, la orice moment m-aş fi dus cu calculatorul la ei în birou s-ar fi oprit din orice ar fi făcut să-mi explice. Am stat la un moment dat şi o oră, şi două ore cu profesorii să-mi explice exact ce era, sau să discutăm, să dezbatem pe tema proiectului. Trimiteam e-mail-uri la 2 noaptea când eu încă mai lucram, mă blocasem la ceva şi trimiteam e-mailuri şi de multe ori la 10 minute după primeam răspunsul la problema mea”, spune Larisa. 

                        Ei , ce spuneţi ? Sunt asemănări izbitoare , aşa-i ?
                        Şi nu mă pot abţine de la o ultimă observaţie : tinerii pe care îi tratează azi cu dispreţ o să le plătească pensiile cândva !


                       Azi este proba scrisă la istorie ! Îţi doresc multă baftă , Georgi !

marți, 2 iulie 2013

Punctualitatea

                     Este un obicei care spune multe despre o persoană . Cred despre mine că sunt punctual şi fac întotdeauna eforturi să nu întârzii , în nici o situaţie . Printre alte preocupări , am făcut tot posibilul să transmit acest fel de a fi şi celor din jurul meu , în special fiicei mele . Şi sper , din tot sufletul că am reuşit .
                     Respectă-te pe tine prin respectul acordat celor cu care ai planificat o întâlnire , indiferent care este scopul acesteia . Nu le lăsa celorlalţi impresia că eşti mai preocupat de propria persoană decât de ei , nu este ..... respectabil !
                     Rememorează căteva situaţii în care ai fost punctual şi celălalt/cealaltă a întârziat . Fii sincer : cum ai gândit ? Aşa-i că este uşor să-ţi aminteşti de o asemenea situaţie ? Sunt absolut convins că nu aşa vrei să gândească (să-şi amintească) altcineva despre tine . Întotdeauna timpul de aşteptare a unei persoane , al unui eveniment creează disconfort şi aproape mereu activitatea programată începe pe un fond negativ (efectiv nu-ţi poţi lua gândul de la timpul pierdut şi desconsiderarea arătată ţie).
                     Ei bine , am citit aici o analiză interesantă , scrisă de profesionişti , în legătură cu motivele care ne pot face să nu fim punctuali . Acestea sunt diverse , dar nici unul nu este în afara voinţei (şi a educaţiei) noastre . Pornind de la faptul că punctualitatea este o stare de normalitate , putem constata uşor că dacă suntem punctuali nu primim niciodată un premiu sau cuvinte de mulţumire . Dacă eşti adesea în întârziere , asta poate să spună despre tine şi altceva : nu eşti realist în a calcula distanţele şi/sau timpul necesar pentru a le parcurge ; nu iei în calcul factori aleatori care te-ar putea disturba în a ajunge la timp undeva ; din lipsă de respect nu iei în considerare feed back-ul celorlalţi , indiferent dacă el este subtil sau extrem de clar ; nu în ultimul rând , un întârziat este un mic mincinos , care va căuta necontenit să inventeze scuze şi situaţii care mai de care mai credibile .Consider că fiecare dintre noi doreşte să fie memorabil în grupul său social şi/sau profesional pentru alte calităţi . Greşesc cumva ?
                      Daca vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.
                  

luni, 1 iulie 2013

Bacalaureatul

                      Începe cu adevărat azi . Toate celelalte probe , de acordare de competenţe , au fost aşa , doar de antrenament aş putea spune , deoarece încă nu am auzit pe cineva că i-au folosit undeva competenţele obţinute la terminarea liceului . Anul acesta susţine acest examen şi fiica mea , aşa că este limpede că sunt implicat emoţional în acest eveniment .
                     După doi ani de rezultate care au lăsat mult de dorit , sunt extrem de curios cum vor fi subiectele din anul acesta . Încă de anul trecut , actuala putere politică se văita că este prea târziu pentru a elabora noi subiecte la bac , aşa că examenul s-a susţinut cu subiectele propuse de un corp profesoral sub comanda actualei opoziţii (guvernul MRU a căzut în primăvară şi examenul era destul de aproape) . Acum este rândul noii conduceri a ministerului să dea piept cu munca de patru ani a profesorilor . Indiferent de complexitatea şi modul de rezolvare , vor fi păreri diverse şi evident contradictorii despre acest examen care încheie un capitol în educaţia unui tânăr şi , din păcate spun eu , este prima treaptă din etapa următoare .
                     Adeseori m-am întrebat care este logica prin care s-a renunţat la examenul de admitere la facultate . La o verificare a nivelului de cunoştinţe reală , nu concurs de dosare şi/sau scrisori de intenţie , eseuri şi alte trompete din această gamă . Trăiesc cu impresia că ultimele două generaţii de absolvenţi de liceu sunt victime colaterale ale următoarei situaţii : învăţământul universitar este tratat adesea ca o afacere (o bună oportunitate de câştiguri imense) şi soluţia unui grup de persoane care au puterea necesară să mai reducă sumele de bani ce se învârt în aceste universităţi româneşti (în mod justificat sau nu) a fost să ridice gradul de dificultate al bacalaureatului . O fi bine ? O fi rău ? Problema principală este aceea că piaţa muncii aproape lipseşte în România şi nu are absolut nici o legătură cu numărul şi specializările absolvenţilor de studii superioare . Acesta este rezultatul lipsei unui plan de ţară , dacă putem spune aşa . Super deştepţii care conduc destinele acestei naţii să vină şi să spunăm : ne găsim aici şi propunem ca peste 5 ani să fim aici , peste 10 aici şi peste 20 aici . Odată obiectivele asumate de noi toţi , indiferent de culoarea politică , guvernanţii să fie obligaţi să facă totul pentru a atinge acele obiective . Pfiu ! Deja am cam luat-o pe arătură ! Sau  nu ?
                     O.K. Stresul atinge cote maxime . Prima probă scrisă , cea la română , deja bate la uşă , aşa că fruntea sus şi rezultatele să fie pe măsura muncii depuse ! Multă baftă şi succes , Georgi !