Oamenilor de rând a fost (și mai este încă) principala ocupație, în scop electoral, a politicienilor, mai noi sau mai vechi. Exemple ar putea fi multe, dar am să vă dau azi unul singur. Scriu aceste rânduri ca un argument la afirmațiile mele anterioare conform cărora acțiunile celor care ne conduc ne influențează viețile în mod direct, fie că noi vrem sau nu, fie că noi înțelegem asta, fie că nu.
Nu cu multă vreme în urmă, domnul prim-ministru făcea mare caz despre faptele bune, de eroism aș putea spune eu, ușor răutăcios, făcute de ministresa muncii la acea vreme, care a reușit minunea de a mări numărul locurilor de tratament pentru pensionari, în anul 2014, de la 50.000 la 59.000. Electoratul din acea categorie de vârstă ar putea fi impresionat de bunătatea doamnei. No bine, no, și care este șpilul? Foarte simplu: adevărat că a fost crescut numărul biletelor care se vor achita prin casele de pensii, dar acest lucru se va face nu printr-un efort bugetar mai mare, ci prin reducerea cu două zile a perioadelor asigurate prin aceste bilete de odihnă și tratament. Din acest an, numărul zilelor de cazare a scăzut de la 18 la 16, reușind astfel ca în aceeași sumă de bani să încadreze mai multe bilete.
Nu știu dacă este mai bine sau mai rău, ceea ce vreau să spun este faptul că aceia care au hotărât asta au omis să ne spună cinstit cum au realizat creșterea numărului de bilete asigurate. Dacă omiți în mod intenționat să spui o parte din adevăr se cheamă oare că .....minți? Oricum nu contează prea mult, nu ar fi pentru prima dată cănd oamenii care conduc destinele țării dau dovadă de neseriozitate și, dacă mă gândesc bine, acest exemplu ar fi cel mai puțin important.
Cred că părinții și bunicii noștri ar trebui să știe asta, deoarece acțiuni de acest gen îi privesc în mod direct și nu ar fi corect să creadă că unora le pasă de ei. Cam asta este părerea mea. Voi ce ziceți?
vineri, 28 februarie 2014
joi, 27 februarie 2014
Orașul
Minune .... se cunoaște încă de la intrare:
După cum se poate remarca, oamenii continuă să dea la lopată, denivelări sunt pe tot locul și ne pândesc și alte pericole! :))
No offence, please!
miercuri, 26 februarie 2014
Drumul
European E 70, care leagă Craiova de București, este în lucru de mai mulți ani. Adică se fac lucrări de modernizare a lui, cel puțin din vara lui 2011, când am fost eu pe segmentul Caracal- Alexandria. Cam așa sunau gândurile mele duminică, în timp ce rulam cu foc prin județul Olt. Cînd am ajuns în județul Teleorman, ce să vezi? Minune mare, drumul era de nerecunoscut: modernizat la mare artă, cu strat de asfalt proaspăt, bine marcat, cu parapeți metalici și chiar și cu parcări spațioase, cam cum sunt cele de pe autostradă. No bine, no! De bucurie, dăi talpă frate! Sau mai bine nu, dar după război mulți viteji se arată! :)
Ca să nu mai lungesc povestea, în localitatea Buzescu (da, exact acolo au țiganii palatele alea de te ia cu ....scârbă când treci pe acolo!), domnul polițist Jan N. se plimba cu o mașină a poliției rutiere, nemarcată cu însemne oficiale. Mai mult, avea și un radar cu care tot măsura pe cei care erau (prea) încântați de calitatea drumului pentru care a pus o vorbă bună un vicepremier care a fost președinte de consiliu județean până nu demult. Și uite așa, spre uimirea mea, detectorul de radar suna de boala îl lua, eu nu vedeam pe nimeni oprit pe marginea drumului, iar Jan al meu tot flutura din paleta reflectorizantă, cu mâna scoasă pe geam afară până la epoleți, din loganul alb care se îndrepta spre mine, pe sensul celălalt de mers. Când aproape mi-a dat cu paleta în parbriz am înțeles și eu despre ce este vorba și în semn de protest nu i-am răspuns la buna ziua! :)
Agentul Jan N. mi-a comunicat că mă deplasam cu fix 74 km/h prin mica țiganiadă și în consecință o să primesc un cadou de la el! Eu nu și nu, el m-a invitat la mașină și mi-a pus un film la video-ul portabil din dotare și am constatat cu ochișorii mei cum frânam cu mare artă și viteza scădea amețitor, ba chiar m-am admirat ce frumos știu să ....rânjesc fasolea atunci când mă întâlnesc cu agenții sub acoperire. Morala: 4 puncte amendă (340 lei, 170 în 48 h), 3 puncte de penalizare pe permis, Jan boxează cum vrea el!
Ca să nu mai lungesc povestea, în localitatea Buzescu (da, exact acolo au țiganii palatele alea de te ia cu ....scârbă când treci pe acolo!), domnul polițist Jan N. se plimba cu o mașină a poliției rutiere, nemarcată cu însemne oficiale. Mai mult, avea și un radar cu care tot măsura pe cei care erau (prea) încântați de calitatea drumului pentru care a pus o vorbă bună un vicepremier care a fost președinte de consiliu județean până nu demult. Și uite așa, spre uimirea mea, detectorul de radar suna de boala îl lua, eu nu vedeam pe nimeni oprit pe marginea drumului, iar Jan al meu tot flutura din paleta reflectorizantă, cu mâna scoasă pe geam afară până la epoleți, din loganul alb care se îndrepta spre mine, pe sensul celălalt de mers. Când aproape mi-a dat cu paleta în parbriz am înțeles și eu despre ce este vorba și în semn de protest nu i-am răspuns la buna ziua! :)
Agentul Jan N. mi-a comunicat că mă deplasam cu fix 74 km/h prin mica țiganiadă și în consecință o să primesc un cadou de la el! Eu nu și nu, el m-a invitat la mașină și mi-a pus un film la video-ul portabil din dotare și am constatat cu ochișorii mei cum frânam cu mare artă și viteza scădea amețitor, ba chiar m-am admirat ce frumos știu să ....rânjesc fasolea atunci când mă întâlnesc cu agenții sub acoperire. Morala: 4 puncte amendă (340 lei, 170 în 48 h), 3 puncte de penalizare pe permis, Jan boxează cum vrea el!
marți, 25 februarie 2014
Întrebare
Adresată cititorilor mei din Cluj Napoca sau din împrejurimi: ce faceți mâine (26.02.2014) seară? Nu ați avea chef să mergeți la un spectacol mai altfel, la Casa de Cultură a Studenților?
De ce este mai altfel?
Șapte muzicieni din șapte țări ale lumii se întâlnesc în România pentru a da viață unui proiect inedit, în care muzica tradițională și jazzul se îmbină într-o armonie perfectă. Turneul Roots Revival Romania 2014 se va desfăşura între 25 februarie și 1 martie în Braşov, Cluj-Napoca, Timişoara şi Bucureşti, biletele fiind disponibile în rețeaua bilete.ro.
Ce înseamnă Roots Revival Romania?Artiști pasionați în egală măsură de tradiție și inovație vor conduce publicul într-o călătorie jazzistică de excepție, către inima folclorului românesc: Mehdi Aminian din Iran (ney), Monica Mădaș din România (voce), Mehmet Polat din Turcia (oud), Emmanuel Hovhannisyan din Armenia (duduk), Meg Hamilton din Marea Britanie (vioară), Ruven Ruppik din Germania (percuţie) și Akash Bhatt din India (percuție).
Ca orice eveniment care se vrea prezent și în on line, și acesta are pagină de Facebook: https://www.facebook.com/RootsRevivalRomania.
No bine, no! :) Cam atât la ceas de seară!
Jurnal
De călătorie: prin Caracal! :))
Dar eu chiar nu înțeleg: de ce zâmbiți? :))
Dar eu chiar nu înțeleg: de ce zâmbiți? :))
Este interesant cum ....șerpuiește strada printre blocuri!
...parcă și vocea din GPS este ușor amuzată (virați brusc la dreapta!)!
Ei parcă! :))
No bine, no! Numa' zic și eu!
:))
luni, 24 februarie 2014
Pedro
Este numele sub care era cunoscut căpitanul Tiberius Petre de către toți camarazii de arme în mijlocul cărora ducea acțiuni de luptă pe frontul din Afganistan în anii 2008-2009. Din păcate, a fost primul român care a murit în luptă directă, în 2009, de la al doilea război mondial încoace. Eroul a plătit cu viața pentru ca noi, ceilalți, să beneficiem de liniștea și securitatea militară oferită de alianța cu cei puternici. A făcut parte din trupele speciale române care au luptat alături de Beretele Verzi pentru capturarea liderilor talibanilor, în cadrul unor operațiuni secrete. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Cu siguranță vă întrebați ce mi-a venit să scriu azi despre eroul Pedro. Ei bine, explicația este simplă: am terminat de citit cartea lui Adelin Petrișor: Războaiele mele.
Printre capitolele care trec în revistă deplasările sale în cele mai fierbinți locuri ale lumii civilizate și întâlnirile cu figuri importante ale lumii de la sfîrșitul mileniului doi și începutul mileniului trei, am găsit și relatări despre întâlnirea acestuia cu căpitanul român, în Afganistan, în 2008. Mai mult, în 2009 Adelin a făcut un reportaj dedicat lui Tiberius Petre, Ultima misiune.
Pedro, fie-ți tărâna ușoară!
Cu siguranță vă întrebați ce mi-a venit să scriu azi despre eroul Pedro. Ei bine, explicația este simplă: am terminat de citit cartea lui Adelin Petrișor: Războaiele mele.
Printre capitolele care trec în revistă deplasările sale în cele mai fierbinți locuri ale lumii civilizate și întâlnirile cu figuri importante ale lumii de la sfîrșitul mileniului doi și începutul mileniului trei, am găsit și relatări despre întâlnirea acestuia cu căpitanul român, în Afganistan, în 2008. Mai mult, în 2009 Adelin a făcut un reportaj dedicat lui Tiberius Petre, Ultima misiune.
Pedro, fie-ți tărâna ușoară!
duminică, 23 februarie 2014
Zborul
Flight,(2012), în original, este difuzat la HBO Romania. Un film care mi-a plăcut, care ridică multe semne de întrebare, care dă apă la moară celor care fac teoria bățului de chibrit, nereușind să stabilească, fără pic de îndoială, ce este mai important: că ai salvat 98 de vieți sau că nu ai reușit să salvezi 8?
Denzel Washington nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare, fiind un actor cu un palmares impresionant, în care se găsesc roluri de tot felul. În acest film îmbracă haina unui pilot experimentat, apreciat de colegi, cu mari probleme personale: divorțat, își îneacă amarul în băutură și droguri. Are șansa să-și demonstreze măiestria profesională în timpul unui accident aviatic, când datorită aptitudinilor sale face o adevărată minune: aterizează forțat într-un mod nemaiîntâlnit și reușește să salveze 98 de oameni din cei 106 aflați la bord!
Urmează circul de rigoare: era băut și chiar ușor drogat, dar accidentul nu s-a produs din eroare de pilotaj, ci din cauza avionului. Justiția este chemată să se pronunțe, în paralel pilotul trece prin adevărate crize ... alcoolice. Pe la noi, pe la români, se spune că mai toți meseriașii au patima băuturii! Oare a trecut scenaristul prin România? :)) Lăsând gluma deoparte, viața fiecăruia dintre noi este extrem de complicată și acest film reușește să surprindă, din plin, trăirile unui om. Întâmplător este pilot și de el depind mulți alții ...
Pentru cei care încă nu ați văzut filmul: aveți aici trailerul.
sâmbătă, 22 februarie 2014
Neputinţa
De a face ceva te îneacă, la propriu, în unele situaţii din trafic. Da, da! Despre un cretin care conduce un camion de la EDY Spedition vreau să vă scriu azi.
La intrarea în Cluj, dinspre Oradea, este un depozit al fabricii Ursus de unde se distribuie bere. Zona este plină tot timpul de camioane de la firma sus menţionată, care fac distribuţie peste tot unde este nevoie. Având în vedere că traficul greu în Cluj Napoca este restricţionat, unii dintre şoferi , atunci când ies din depozit, pur şi simplu se pun de-a latul drumului cu patru benzi, blocând ambele sensuri, trecând peste linia dublă continuă pentru a face la stânga, spre Oradea. Mai mult, gunoiul despre care vă scriu, deşi era în totală contradicţie cu regulile de circulaţie şi cu bunul simţ, mi-a şi trimis gânduri bune pentru că am îndrăznit să îl claxonez! Mi-a spus explicit ce şi cum să-i fac, afişând o privire bovină care te umple de draci şi fără să rostească ceva. Nimeni şi nimic nu ne mai poate salva din capcana proastei educaţii în care am căzut singuri, prin dispreţul total faţă de o scară de valori, umane şi profesionale, care se degradează pe zi ce trece. Nu contează ce număr de înmatriculare avea, accept că este doar un fapt des întâlnit în vremurile pe care le trăim.
La intrarea în Cluj, dinspre Oradea, este un depozit al fabricii Ursus de unde se distribuie bere. Zona este plină tot timpul de camioane de la firma sus menţionată, care fac distribuţie peste tot unde este nevoie. Având în vedere că traficul greu în Cluj Napoca este restricţionat, unii dintre şoferi , atunci când ies din depozit, pur şi simplu se pun de-a latul drumului cu patru benzi, blocând ambele sensuri, trecând peste linia dublă continuă pentru a face la stânga, spre Oradea. Mai mult, gunoiul despre care vă scriu, deşi era în totală contradicţie cu regulile de circulaţie şi cu bunul simţ, mi-a şi trimis gânduri bune pentru că am îndrăznit să îl claxonez! Mi-a spus explicit ce şi cum să-i fac, afişând o privire bovină care te umple de draci şi fără să rostească ceva. Nimeni şi nimic nu ne mai poate salva din capcana proastei educaţii în care am căzut singuri, prin dispreţul total faţă de o scară de valori, umane şi profesionale, care se degradează pe zi ce trece. Nu contează ce număr de înmatriculare avea, accept că este doar un fapt des întâlnit în vremurile pe care le trăim.
vineri, 21 februarie 2014
Poezie
- La muncă, derbedei, că trece anul
Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Întoarceţi România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă ţară basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
S-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”
Adrian Păunescu
Orice comentariu este de prisos!
joi, 20 februarie 2014
Pagină
De istorie, așa cum a fost, destul de tristă și deloc măgulitoare! Iată gânduri scrise de alții, care nu-mi sunt pe plac, dar care se potrivesc al dracu de bine pentru politicienii zilelor noastre:
În Sfaturi si povestiri, cronicarul Kekaumenos (sec. XI):
“Neamul vlahilor este cu totul necredincios şi stricat, nu are credinţă dreaptă nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de împărat, nici faţă de rudă sau de prieten, este un neam care umblă pe toţi să-i înşele şi minte straşnic şi fură mult".
Jurându-se zilnic cu jurăminte preaînfricoşate faţă de prietenii săi şi călcându-şi usor jurămintele şi făcând cumetrii, închipuindu-şi că prin acestea va înşela pe cei simpli, n-a păstrat niciodată credinţa faţă de cineva".
„Şi cum ar putea fi altfel într-o ţară chemată de ieri, de-alaltăieri la luminile europene, şi care încă aproape exclusiv trăieşte din plugărie, în cea mai mare parte primitivă?"
„M-am exilat şi atâta tot. Aerul aici îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul vieţii demne de compătimit", mărturişeşte, lezat, Caragiale (nb exilat la Berlin) - a pus punctul pe "i" nenea Iancu, nu-i asa?
Sursă citate.
În Sfaturi si povestiri, cronicarul Kekaumenos (sec. XI):
“Neamul vlahilor este cu totul necredincios şi stricat, nu are credinţă dreaptă nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de împărat, nici faţă de rudă sau de prieten, este un neam care umblă pe toţi să-i înşele şi minte straşnic şi fură mult".
Jurându-se zilnic cu jurăminte preaînfricoşate faţă de prietenii săi şi călcându-şi usor jurămintele şi făcând cumetrii, închipuindu-şi că prin acestea va înşela pe cei simpli, n-a păstrat niciodată credinţa faţă de cineva".
„Şi cum ar putea fi altfel într-o ţară chemată de ieri, de-alaltăieri la luminile europene, şi care încă aproape exclusiv trăieşte din plugărie, în cea mai mare parte primitivă?"
„M-am exilat şi atâta tot. Aerul aici îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul vieţii demne de compătimit", mărturişeşte, lezat, Caragiale (nb exilat la Berlin) - a pus punctul pe "i" nenea Iancu, nu-i asa?
Sursă citate.
miercuri, 19 februarie 2014
Întrebarea
Care mi-a fost pusă uneori este următoarea: cum de scrii despre isprăvile politienilor, ție chiar îți pasă de ceea ce se întâmplă în mizeria politică din România? Răspunsul a fost întotdeauna același: da, îmi pasă! Fie că vrem, fie că nu, toate cele care sunt făcute de cei aleși (de unii dintre noi!) să ne conducă ne influențează viețile, fie că înțelegem asta, fie că nu! Iată un argument în sprijinul celor afirmate anterior:
Zilele astea tot umlu pe la un spital, de aici din Cluj, cu scopul a obține informații despre ce trebuie făcut pentru a o interna pe mama mea pentru un tratament care să-i mai aline durerile pricinuite de afecțiuni ale coloanei vertebrale și de anii bătrâneții. Mama locuiește în Alexandria, județul Teleorman. După ce m-am informat în dreapta și în stânga cum aș putea lua legătura cu un medic din clinica respectivă, printr-un concurs de împrejurări, stăteam de vorbă cu un medic rezident (în ultimul an, după cum spunea acesta). Îi spun despre suferințele mamei și el îmi spune că este foarte mare aglomerație, cu greu se obține o programare pentru internare dacă nu este un caz de urgență, dar totuși el o să vorbească cu doamna professor X să vadă ce se poate face. În timp ce stăteam la ușa doamnei X, eu dau să-i spun despre mama, el nu este deloc interesat. Mă întreabă cum este viața în Teleorman. Îi spun că sunt plecat de fix 28 de ani de acolo.... . Păi aveți vicepremier, nu? Păi da, zic eu. Și cum de o aduceți în Cluj? Cum de nu mergeți la București? Am crezut că este limpede, din moment ce v-am spus mai devreme că eu locuiesc și muncesc aici, în Cluj! ...... Discuția a mai continuat o vreme pe subiecte neutre, aș putea zice eu, așa la prima vedere. Nu mi-am propus să fac pe deșteptul, dar comportamentul tipului a fost departe de a fi al unui viitor profesionoist în domeniul medical. Tot ceea ce am obținut de el a fost, după discuția cu doamna X, o programare pentru o consultație în ambulatoriu prin 7 martie.
No, și mai puteți spune că politica este departe de viețile noastre? La medic te aștepți să vorbești despre sănătate, nu despre Dragnea!
Zilele astea tot umlu pe la un spital, de aici din Cluj, cu scopul a obține informații despre ce trebuie făcut pentru a o interna pe mama mea pentru un tratament care să-i mai aline durerile pricinuite de afecțiuni ale coloanei vertebrale și de anii bătrâneții. Mama locuiește în Alexandria, județul Teleorman. După ce m-am informat în dreapta și în stânga cum aș putea lua legătura cu un medic din clinica respectivă, printr-un concurs de împrejurări, stăteam de vorbă cu un medic rezident (în ultimul an, după cum spunea acesta). Îi spun despre suferințele mamei și el îmi spune că este foarte mare aglomerație, cu greu se obține o programare pentru internare dacă nu este un caz de urgență, dar totuși el o să vorbească cu doamna professor X să vadă ce se poate face. În timp ce stăteam la ușa doamnei X, eu dau să-i spun despre mama, el nu este deloc interesat. Mă întreabă cum este viața în Teleorman. Îi spun că sunt plecat de fix 28 de ani de acolo.... . Păi aveți vicepremier, nu? Păi da, zic eu. Și cum de o aduceți în Cluj? Cum de nu mergeți la București? Am crezut că este limpede, din moment ce v-am spus mai devreme că eu locuiesc și muncesc aici, în Cluj! ...... Discuția a mai continuat o vreme pe subiecte neutre, aș putea zice eu, așa la prima vedere. Nu mi-am propus să fac pe deșteptul, dar comportamentul tipului a fost departe de a fi al unui viitor profesionoist în domeniul medical. Tot ceea ce am obținut de el a fost, după discuția cu doamna X, o programare pentru o consultație în ambulatoriu prin 7 martie.
No, și mai puteți spune că politica este departe de viețile noastre? La medic te aștepți să vorbești despre sănătate, nu despre Dragnea!
marți, 18 februarie 2014
Parcarea
Mașinii spune multe despre șoferul acesteia, cel puțin pe la oraș, unde adeseori este o adevărată aventură să reezolvi această problemă. Dar, cât de prost (educat!) și plin de tupeu trebuie să fii să adopți o asemenea soluție?
Fotografia este făcută duminică, 16.02.2014, în Cluj, la intersecția străzilor Primăverii cu Grigore Alexandrescu, pe la 14.30. Cu siguranță era parcată acolo din noaptea trecută, dar, no, nu pot fi sigur.... . Asta spune multe despre atitudinea civică a celor care locuiesc în zona respectivă și despre neputința instituțională a autorităților locale: dacă oamenii ar crede că acestea ar rezolva problema, le-ar sesiza ce și cum, altminteri consideră că își bat gura de pomană și își văd de indiferența lor, lucru care îi încurajează pe cocalari să creadă că nimic nu li se poate întâmpla.
Să parchezi în mijlocul intersecției, la propriu, poate deveni atât de comun încât doar unul ca mine mai sesizează că nu este absolut deloc în regulă să faci asta. Sau greșesc? Voi ce ziceți?
luni, 17 februarie 2014
File
Din povestea ţării lui Kim Jong Un, cel de-al treilea dictator din aceeaşi familie, care conduce cu mare ....încrâncenare un popor pe calea comunismului, au fost scrise de Adelin Petrişor în cartea Ţara cu un singur gras. Am avut onoarea să-l cunosc personal pe Adelin cu prilejul lansării acestei cărţi la Cluj şi am primit chiar şi un autograf.
Am trăit primii 21 de ani ai vieţii mele în epoca de aur a comunismului românesc şi, din păcate pentru mine, toate cele surprinse în Coreea de Nord de ochiul format al jurnalistului au reuşit să-mi trezească amintiri pe care nu credeam că le mai am. Da, da! Am stat la cozi interminabile, am participat la parade militare şi spectacole omagiale, am stat în frig şi întuneric, ..... . O carte care efectiv aşterne pe pagini de hârtie reportajul făcut cu prilejul vizitei în Coreea de Nord. Vă recomand să citiţi această carte şi să vorbiți despre ea, la rândul vostru, celor din jur. Cred cu tărie că în special cei mai tineri ar trebui să se informeze despre cum trăiesc oamenii în regimurile totalitare, nu de alta, dar să nu cumva să se lase vreodată amăgiţi şi să ducă destinele noastre, ale tuturor, spre acea direcţie.
Exact acelasi subiect, dar în imagini, găsiţi aici:
duminică, 16 februarie 2014
Visul
American poate îmbrăca diferite forme și, de ce nu, înțelesuri! Vă propun azi un videoclip, amuzant zic eu, despre un fel anume de a vorbi despre România toooooocmai în USA!
Vă doresc o duminică faină în continuare!
sâmbătă, 15 februarie 2014
Majoritatea
Românilor care locuiesc în oraşe, mai mari sau mai mici, stau la bloc (şi asta le ocupă tot timpul, cum ar spune cineva). Moştenire a istoriei recente, aglomerarea urbană şi traiul în comun presupune tot felul de chestiuni, amuzante sau enervante, diferenţa fiind făcută de poziţia în care eşti raportat la o întâmplare sau alta.
Un grup de tineri de 20 de ani s-au întâlnit acasă la unul dintre ei pentru a chefui cu prilejul apropiatei încheieri a sesiunii de examene la facultate. Numărul lor a fost cuprins între 15 şi 20, fără putinţa de a fi exact, deoarece atât de des au intrat şi ieşit toată noaptea, încât date clare nu au putut fi adunate! :) Şi cum credeţi că au petrecut noaptea? Cu muzică, gălăgie, bună-dispoziţie şi ....deranj pentru vecini. Dar no, cine ar îndrăznit să comenteze, doar ei urmează să le plătească pensiile, nu?
Pe la ora 4 a.m., una dintre fete a aruncat încălţămintea unui coleg afară, pe geam. După o larmă de nedescris şi anchete făcute după pricepere şi capacitatea de exprimare, o altă fată a coborât după papuci. La întoarcere nu a mai ştiut nici la ce etaj este şi nu cred că o interesa prea tare. A urcat hotărâtă cu un etaj mai sus şi a sunat la uşă. Vecinul a deschis, nervos de tot scandalul de peste noapte şi nu-şi credea ochilor: fata zicea hotărâtă că a adus pantofii, el nu pricepea despre ce este vorba în propoziţie. Ea a insistat şi cu mare greutate (bahică!) a înţeles că a greşit etajul. A plecat clătinându-se pe scări.
Omul nostru nu va şti niciodată dacă a fost o eroare sau urmare a unui pariu stupid, atât de des întâlnit printre studenţi, gen adevăr sau provocare!
Morala: la tăţi ni-i greu! :)) (la bloc!)
Un grup de tineri de 20 de ani s-au întâlnit acasă la unul dintre ei pentru a chefui cu prilejul apropiatei încheieri a sesiunii de examene la facultate. Numărul lor a fost cuprins între 15 şi 20, fără putinţa de a fi exact, deoarece atât de des au intrat şi ieşit toată noaptea, încât date clare nu au putut fi adunate! :) Şi cum credeţi că au petrecut noaptea? Cu muzică, gălăgie, bună-dispoziţie şi ....deranj pentru vecini. Dar no, cine ar îndrăznit să comenteze, doar ei urmează să le plătească pensiile, nu?
Pe la ora 4 a.m., una dintre fete a aruncat încălţămintea unui coleg afară, pe geam. După o larmă de nedescris şi anchete făcute după pricepere şi capacitatea de exprimare, o altă fată a coborât după papuci. La întoarcere nu a mai ştiut nici la ce etaj este şi nu cred că o interesa prea tare. A urcat hotărâtă cu un etaj mai sus şi a sunat la uşă. Vecinul a deschis, nervos de tot scandalul de peste noapte şi nu-şi credea ochilor: fata zicea hotărâtă că a adus pantofii, el nu pricepea despre ce este vorba în propoziţie. Ea a insistat şi cu mare greutate (bahică!) a înţeles că a greşit etajul. A plecat clătinându-se pe scări.
Omul nostru nu va şti niciodată dacă a fost o eroare sau urmare a unui pariu stupid, atât de des întâlnit printre studenţi, gen adevăr sau provocare!
Morala: la tăţi ni-i greu! :)) (la bloc!)
vineri, 14 februarie 2014
Munții
De zăpadă din Piața Victoriei din capitală spun multe despre gospodarii urbei centrale a României. Și despre țară, așa în general!
La mai bine de două săptămâni de la ninsorile care au acoperit Bucureștiul, este incredibil ceea ce se poate vedea în fața clădirii unde își desfășoară activitatea guvernul, care trebuie să administreze întreaga țară. Dacă la ei în pridvor asta se poate vedea, semnalul este limpede! Fotografiile sunt făcute marți, 11.02.2014.
joi, 13 februarie 2014
Nostalgia
Este, conform DEX, sentimentul de tristeţe, de melancolie provocat de dorinţa de a retrăi un episod din trecut. Celor care sunt nostalgici după Epoca de Aur, care susţin că fiul cel mai iubit al poporului, Ceauşescu, a construit canalul Dunăre-Marea Neagră şi multe altele în România le spun azi că ar trebui să le fie ruşine. Am citit în presă despre un nou torţionar, Cormoş, pe care inclusiv comuniştii l-au condamnat la moarte pentru crimele săvârşite în iarna dintre 1952 şi 1953 (cel puţin 115 oameni au murit datorită acestuia), în calitate de comandant de lagăr de muncă. A urmat transformarea pedepsei în muncă silnică pe viaţă, pentru ca 4 ani mai tărziu să fie graţiat. Pentru bună purtare şi îndeplinirea sarcinilor de serviciu în mod exemplar, a primit o lună de concediu la un sanatoriu al MAI, apoi a fost repus în funcţiile deţinute anterior arestării. Mai mult decât atât, perioada de detenţie a fost considerată vechime în serviciu.....
.....
Sunt furios la maxim când citesc asemenea grozăvii. Dacă vă mai scriu şi că individul trăieşte şi încasează pensia undeva în România, sper să vă enervez şi pe voi. Şi măcar un pic pe toţi cei care susţin sus şi tare că N. Ceauşescu a făcut canalul.....în cel mai rău caz, putem spune că el l-a inaugurat! Toate construcţiile din ţara asta au fost făcute de către români! De bună voie sau nu! Istoria trebuie cunoscută aşa cum este ea şi nu înfrumuseţată!
.....
Sunt furios la maxim când citesc asemenea grozăvii. Dacă vă mai scriu şi că individul trăieşte şi încasează pensia undeva în România, sper să vă enervez şi pe voi. Şi măcar un pic pe toţi cei care susţin sus şi tare că N. Ceauşescu a făcut canalul.....în cel mai rău caz, putem spune că el l-a inaugurat! Toate construcţiile din ţara asta au fost făcute de către români! De bună voie sau nu! Istoria trebuie cunoscută aşa cum este ea şi nu înfrumuseţată!
miercuri, 12 februarie 2014
Blestemul
Absolvenţilor de la Universitatea Spiru Haret care au avut de mult furcă pentru obţinerea diplomelor de licenţă în urma constatării ministrului educaţiei din acea vreme că ...ceva nu este în regulă, o ajunge din urmă exact pe cea care a făcut mare deranj pe acest subiect. Pentru a limpezi situaţia, încerc să împrospătez memoria colectivă: doamna Ecaterina Andronescu, ministru al educaţiei în vara anului 2009, stătea şi cugeta, aşa în gol, la ce şi cum se întâmplă în ministerul pe care îl păstoreşte cu mână de fier. La un moment dat are o revelaţie: cum dracu se face că USH-ul are atâtea miliarde de absolvenţi, chiar aşa de profitabilă este această afacere în domeniul educaţiei? Oare cum să fac să pun frână acestui fenomen? Şi de ce să mai aştept eu să înceapă un nou an şcolar, să-i păzesc de rele pe viitorii studenţi? Ia să fac eu chiar azi ceva, să-i plătesc poliţele lui Bondrea, chiar dacă victime colaterale vor fi cei care au plătit (prea puţin!) pentru a urma cursurile acestei universităţi. Să le arăt eu lor, tuturor, cât sunt eu de exigentă! Zis şi făcut!
Toată lumea ştie scandalul izbucnit în urma acestor gânduri ale ministresei şi cum toţi absolvenţii USH au fost puşi la stâlpul ruşinii! Atenţie, al ruşinii, nu al ilegalităţii! Diverse instanţe de judecată au dat câştig de cauză celor care au fost făcuţi de ruşine de doamna ministru, hotărând că aceştia nu au încălcat legile din Romania. După cum ştim cu toţii, roata se întoarce şi aflăm zilele acestea despre o convenţie semnată de E.Andronescu, în 2002, în calitate de ministru al educaţiei, care are ca obiect exact diplomele de toate felurile care poartă antetul ministerului educaţiei. Poftim? Iar diplome? Da, da! Doamna de fier din învăţământul românesc a decis ca toate diplomele din ţara noastră să fie ridicate de la Imprimeria Băncii Naţionale de către o firmă privată care, pentru un mic adaos comercial, să le distribuie celor cere au dreptul să le completeze şi să le elibereze absolvenţilor! Bată-le vina de diplome!
Bineînţeles că doamna susţine că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase! Ştiu că este complicat să nu faci greşeli atunci iei hotărâri, dar cred că este normal să ţi le asumi şi pe cele mai puţin inspirate.Deoarece există suspiciuni că semnarea acestei convenţii a fost pe lângă lege, se pare că acest carusel al diplomelor nu se va opri niciodată. Dar să nu vă faceţi griji, doamna are şanse mari să ajungă europarlamentar şi va avea timp să cugete la Bruxelles despre învăţământul din ţara noastră.
Toată lumea ştie scandalul izbucnit în urma acestor gânduri ale ministresei şi cum toţi absolvenţii USH au fost puşi la stâlpul ruşinii! Atenţie, al ruşinii, nu al ilegalităţii! Diverse instanţe de judecată au dat câştig de cauză celor care au fost făcuţi de ruşine de doamna ministru, hotărând că aceştia nu au încălcat legile din Romania. După cum ştim cu toţii, roata se întoarce şi aflăm zilele acestea despre o convenţie semnată de E.Andronescu, în 2002, în calitate de ministru al educaţiei, care are ca obiect exact diplomele de toate felurile care poartă antetul ministerului educaţiei. Poftim? Iar diplome? Da, da! Doamna de fier din învăţământul românesc a decis ca toate diplomele din ţara noastră să fie ridicate de la Imprimeria Băncii Naţionale de către o firmă privată care, pentru un mic adaos comercial, să le distribuie celor cere au dreptul să le completeze şi să le elibereze absolvenţilor! Bată-le vina de diplome!
Bineînţeles că doamna susţine că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase! Ştiu că este complicat să nu faci greşeli atunci iei hotărâri, dar cred că este normal să ţi le asumi şi pe cele mai puţin inspirate.Deoarece există suspiciuni că semnarea acestei convenţii a fost pe lângă lege, se pare că acest carusel al diplomelor nu se va opri niciodată. Dar să nu vă faceţi griji, doamna are şanse mari să ajungă europarlamentar şi va avea timp să cugete la Bruxelles despre învăţământul din ţara noastră.
marți, 11 februarie 2014
Culmea
Organizării jocurilor olimpice, sub teama permanentă de a nu-l supăra pe marele cârmuitor (nostalgicii după comunism simt oare ceva fiori?), a fost atinsă de operaţiunea de vopsire a ierbii, care trebuie să fie verde şi frumoasă, nu?
luni, 10 februarie 2014
Râsu'
Plânsu' m-a apucat în week-end-ul acesta când am citit prin ziare cum ISU Neamț, ca răspuns la solicitarea ROMATSA, a căutat pe lacul Bicaz o ambarcațiune din Malta care emitea semnale S.O.S.. Nu am scris nimic despre accidentul din munții Apuseni deoarece un accident rămâne un accident. Este total aiurea să-ți dai cu presupusul despre o întâmplare despre ale cărei circumstanțe n-o să știm decât ceea ce doresc alții să aflăm. Despre neputința unor instituții sau nepriceperea unor persoane s-au scris deja mii de pagini, s-a tras asupra lor din toate pozițiile posibile, de către toate persoanele care au dorit asta, avizate asupra fenomenului sau nu. Dar să aplici proverbul cu suflatul în iaurt după ce te-ai ars cu ciorbă astfel încât să transmiți posibile coordonate ale unui accident ... naval, în care o ambarcațiune înregistrată în Malta este în derivă pe un lac de acumulare al unei hidrocentrale situate între munții din România mi se pare de-a dreptul tragi-comic!
Tragică este atitudinea cel puțin curioasă a celui care primește asemenea informații și nu le trece prin filtrul care, cred eu, ar trebui aplicat oricărei decizii care pune în mișcare un sistem plin de lacune, greoi și din păcate aproape ineficient de localizare a unor mijloace în care se găsesc oameni aflați în mare dificultate. Comică este abordarea ușor pozitivă a celor de la ISU care au privit acțiunea ca pe un antrenament neplanificat cu dispeceratul și echipa de intervenție!
Întrebare: dacă un radio-amator ar sesiza ROMATSA că ....un OZN s-a prăbușit undeva în munții Făgăraș și emite din când în când semnale pe care doar el le poate receptiona, ar avea loc un nou antrenament? Numa' întreb și eu.....
Tragică este atitudinea cel puțin curioasă a celui care primește asemenea informații și nu le trece prin filtrul care, cred eu, ar trebui aplicat oricărei decizii care pune în mișcare un sistem plin de lacune, greoi și din păcate aproape ineficient de localizare a unor mijloace în care se găsesc oameni aflați în mare dificultate. Comică este abordarea ușor pozitivă a celor de la ISU care au privit acțiunea ca pe un antrenament neplanificat cu dispeceratul și echipa de intervenție!
Întrebare: dacă un radio-amator ar sesiza ROMATSA că ....un OZN s-a prăbușit undeva în munții Făgăraș și emite din când în când semnale pe care doar el le poate receptiona, ar avea loc un nou antrenament? Numa' întreb și eu.....
duminică, 9 februarie 2014
Zăpada
Nu (prea) a ajuns (până acum) iarna asta pe la Cluj dintr-un motiv atât de simplu, că mi-au trebuit trei luni ca să pricep: am ascultat și eu de povețele populare! :) No bine, no! Se spune din popor că omul gospodar își ia vara sanie și iarna.... ce vrea el? Am avut intenția să mă înscriu și eu în rândul gospodarilor:
După cum se poate vedea cu mare ușurință, nu mi-a ieșit! Mi-am cumpărat lopată pentru zăpadă iar aceasta mi-a jucat o mare festă: nu a venit! Dacă aveți chef, vă invit să trageți și voi concluzii, mai în josul paginii, la comentarii!
O duminică faină în continuare vă doresc tuturor!
sâmbătă, 8 februarie 2014
Extrem
De rar se întâmplă să vezi politicieni stând la coadă. Cu totul deosebită este situația în care un fost prim-ministru al României și actual primar al Clujului (Emil Boc), urmat la mică distanță de o doamnă deputat (Aurelia Cristea) din partidul principal aflat la putere se găsesc la același rând. Sau nu? Poate că nu!
De fapt, cred că ăsta este un semn de normalitate. Cei doi politicieni au participat, ca simpli cititori, cetățeni, la un eveniment, la Librarium Universității din Cluj Napoca, cu ocazia lansării de către Adelin Petrișor a cărții sale Țara cu un singur gras. Nu pot să nu remarc faptul că nici gazdele, nici organizatorul și nici invitatul nu au făcut caz de prezența acestora în sală, lucru absolut lăudabil.
Un comportament absolut decent, zic eu, care îmi dă speranțe că lucrurile merg spre o direcție bună. Cu o educație civică la care se adaugă zilnic fapte din societatea în mijlocul căreia trăim putem ajunge departe: putem fi mai buni, mai responsabili, mai cinstiți, așa cum ne dorim pentru copiii noștri, chiar și pentru noi, dacă nu va fi prea târziu. Sper că obedienții au înțeles mesajul meu și se vor rușina singuri, fără a fi necesar să le atragă cineva atenția!
vineri, 7 februarie 2014
Librarium
Universității este numele noii librării care a luat locul vechii librării (uff, repetițiile astea!) a universității din centrul Clujului și locul unde, ieri după-amiază, Adelin Petrișor și-a lansat, în mod oficial la Cluj Napoca, volumul Țara cu un singur gras .
Am avut onoarea să-l cunosc personal pe autor (al cărui blog îl citesc zilnic și credeți-mă, am ce citi!). Un tip fain, care vorbește liber cu mare ușurință, cu mare drag despre cărțile și știrile sale, cu o sinceritate și lejeritate despre toate cele din jurul nostru, care îndeamnă pe tineri la educație, spunându-le că în viață asta face diferența.
Adelin, te mai așteptăm pe la noi! Cu o carte nouă sau, de ce nu, doar așa, la o bere (pălincuță)!
joi, 6 februarie 2014
Adeseori
Ofertele companiilor care oferă servicii de telefonie mobilă sunt cu mult peste nevoile de comunicare ale beneficiarilor acestor servicii, dar, mno, sună bine să te lupți cu concurența oferid mii de minute de apeluri de voce plus mii de sms-uri. Asta fără a mai aminti internetul pe mobil și te mai miri ce spații pentru memorarea tuturor chestiunilor virtuale fără de care (unii) nu mai putem trăi în această epocă modernă a comunicării! Este evident că aici mai putem adăuga una-alta ....
Am mai scris aici despre contractul meu cu Orange și m-am gândit să vă spun cum stau exact lucrurile după prima perioadă de facturare. Așadar, au rămas neutilizate următoarele: 2540 minute orange (din 3000), 39 minute naționale pe fix (din 40), 118 minute naționale și international pe mobil (din 300), 3000 de sms-uri naționale (din 3000), 2889 sms-uri orange (din 3000) și 400 Mb (din 400) internet pe mobil! Da, da, știu: dacă nu folosesc net pe mobil, nu exist! :) Pot adăuga faptul că mai folosesc (zilnic) un telefon mobil de la Digi. Cam așa arată o radiografie a nevoilor mele de comunicare mobilă pe durata unei luni! Voi cum stați la acest capitol?
Am mai scris aici despre contractul meu cu Orange și m-am gândit să vă spun cum stau exact lucrurile după prima perioadă de facturare. Așadar, au rămas neutilizate următoarele: 2540 minute orange (din 3000), 39 minute naționale pe fix (din 40), 118 minute naționale și international pe mobil (din 300), 3000 de sms-uri naționale (din 3000), 2889 sms-uri orange (din 3000) și 400 Mb (din 400) internet pe mobil! Da, da, știu: dacă nu folosesc net pe mobil, nu exist! :) Pot adăuga faptul că mai folosesc (zilnic) un telefon mobil de la Digi. Cam așa arată o radiografie a nevoilor mele de comunicare mobilă pe durata unei luni! Voi cum stați la acest capitol?
miercuri, 5 februarie 2014
Mirarea
Mea nu mai are margini, adică putem spune că este nemărginită! Indignarea care mă cuprinde este şi mai mare, dacă pot spune aşa. De ce oare? Iată de ce: am votat schimbarea la ultimele alegeri, plin de obidă pe aceia care mi-au tăiat salariul şi mamei i-au ciuntit pensia, cu speranţa că situaţia se va îmbunătăţi. Da, ştiam despre principalul partid aflat azi la putere că are la baza doctrinei politici sociale, dar au promis raţiune şi măsură justă în toate! Ei bine, bomboana pe coliva rezultatului votului a fost pusă luni, cel puţin în ceea ce priveşte batjocura la adresa noastră, a celor mulţi care ne plătim conştiincioşi obligaţiile asumate, indiferent că ele se numesc impozite sau rate la bancă. Exact ăsta este subiectul articolului de azi: din banii noştri ai tuturor, cineva s-a gândit să să mai facă un cadou bietelor bănci: sprijinirea celor cu datorii prin intermediul unei idei cel puţin trăznite, dacă nu mişelească. La cererea împricinaţilor, cu ajutorul guvernului, timp de doi ani ratele vor putea fi micşorate, perioada creditului mărită corespunzător, iar cheltuielile generate de această inginerie financiară vor fi suportate de stat, prin intermediul unui aşa numit credit fiscal, prin scutirea de plata impozitului pe venit în limita a 200 de lei lunar.
Două observaţii:
1. Eu nu sunt de acord ca din bănuţii pe care eu îi plătesc statului să se facă plăţi în numele unor persoane fizice, plăţi care vor rotunji încă o dată micile venituri ale băncilor!
2. Absolut nimeni nu poate să spună cu certitudine dacă în 2015, acelaşi guvern nu va renunţa la această pomană electorală cu ajutorul unui comunicat sec: din păcate, statul nu mai poate să-şi permită plata creditelor fiscale promise, drept urmare susţinerea guvernului va înceta!
Morala: minţi diabolice lucrează zi şi noapte pentru a duce la rang de artă şi rafinament banala pungă cu mălai şi sticlă de ulei din anii electorali, care oricum au fost interzise prin lege.
Două observaţii:
1. Eu nu sunt de acord ca din bănuţii pe care eu îi plătesc statului să se facă plăţi în numele unor persoane fizice, plăţi care vor rotunji încă o dată micile venituri ale băncilor!
2. Absolut nimeni nu poate să spună cu certitudine dacă în 2015, acelaşi guvern nu va renunţa la această pomană electorală cu ajutorul unui comunicat sec: din păcate, statul nu mai poate să-şi permită plata creditelor fiscale promise, drept urmare susţinerea guvernului va înceta!
Morala: minţi diabolice lucrează zi şi noapte pentru a duce la rang de artă şi rafinament banala pungă cu mălai şi sticlă de ulei din anii electorali, care oricum au fost interzise prin lege.
marți, 4 februarie 2014
Incredibil
Este un cuvânt delicat în comparație cu realitatea crudă: un politruc (sau, de ce nu, un nepot al unuia mai înainte menționat) a fost numit prefect, fără a avea nimic în spate, care să-l recomande pentru această funcție, bine plătită. Exemplul tipului care ar fi trebuit să conducă toate operațiunile comandamentului de iarnă din Buzău, după ț zile de când a fost anunțat valul de fenomene meteorologice extreme, iar el habar nu avea pe ce lume trăiește, este edificator pentru țara în care trăim și pentru vremurile pe care le trăim. Un parvenit politic, cu avantaje serioase față de muritorii de rând, în țara lui lasă bă, că merge și așa! Culmea este cu nu prea mai merge! Sau așa ar trebui: să se gate cu indiferența socială, să începem să-i tragem la răspundere pe cei care sunt plătiți din banii noștri, ai tuturor, fix pentru a avea grijă de noi!
După ce acest funcționar al statului a fost demis, i-a prins rușinea pe încă doi și, fiind în situații oarecum similare, și-au înaintat demisiile de bună voie! Oare să fie acesta un semn că ne apropiem de normalitate? Bine ar fi, dar mai am îndoieli!
În încheiere, două cuvinte mai spun: rușine!
După ce acest funcționar al statului a fost demis, i-a prins rușinea pe încă doi și, fiind în situații oarecum similare, și-au înaintat demisiile de bună voie! Oare să fie acesta un semn că ne apropiem de normalitate? Bine ar fi, dar mai am îndoieli!
În încheiere, două cuvinte mai spun: rușine!
luni, 3 februarie 2014
Militarii
Sunt aceia dintre români care au avut mare trecere, săptămâna trecută, în zonele întinse copleșite de furia anotimpului alb. O seamă de oameni, mai de la oraș, mai de la țară s-au tot văicărit că nici iernile nu mai sunt așa cum ar trebui, adică cu zăpadă și ger! Ei bine, zăpada a sosit, gerul de asemenea. Surprizătoare a fost însă forța cu care uriașele cantități de zăpadă au fost spulberate de vânt. Și aici apar în schema cei despre care doresc să vă scriu azi: militarii români!
Este știut de toți că zile la rând, angajați ai Ministerului Apărării și ai Jandarmeriei, militari cu toții, au intervenit pentru degajarea drumurilor și, în general, a căilor de acces spre și din localități izolate la propriu în zăpada care s-a așezat, pe alocuri, în straturi mai mari decât locuințele celor care își duc viața pe acele meleaguri. Personaje centrale a emisiunilor de știri, fără voia lor, doar pentru .... că așa au primit ordin, au fost militarii! Așteptările sunt create de multă vreme: în situații limită de tot felul, este chemată în ajutor armata. Lopata a fost instrumentul principal al acestor operațiuni de dezăpezire, mânuită de cei despre care politicienii de ieri spuneau că au venituri prea mari și pensii nesimțite! Nici cei de azi nu sunt impresionați de faptul că militarii nu pot spune nu dacă sunt chemați de acasă pentru a interveni în operațiuni civile, pentru care statul oricum plătește bani grei altora.
Nu a trecut multă vreme de când politrucii sau slugile numite de ei au reușit să instige categoriile sociale sau profesionale unele împotriva altora. Cu mare dibăcie, după ce au creat nemulțumiri sociale, vârsta de pensionare a militarilor a fost egalată cu cea a celorlalți oameni care doresc să muncească în această țară. Vin și întreb și eu: dacă la aceste operațiuni participau grupuri de militari cu vârste cuprinse exclusiv între 43 și 57 de ani, să zicem, cât de eficiente mai erau ele? Oare militarii de 52 de ani pot da la lopată, ore în șir? Au ei oare dreptul să se încadreze în standardele normale ale vârstei lor, sau trebuie să fie verișori primari cu ... Robocop? Discuția este ușor forțată, dar întrebarea rămâne: eficiența unei forțe este sau nu dată de calitatea membrilor ei? Dacă membrii forței mai sus pomenite sunt în vârstă, ce contează mai mult: experiențele personale sau vigoarea și viteza de reacție, puterea și vioiuciunea datorate vârstei sau limitele fizice atinse uneori prea repede datorită particularităților serviciului militar?
Este știut de toți că zile la rând, angajați ai Ministerului Apărării și ai Jandarmeriei, militari cu toții, au intervenit pentru degajarea drumurilor și, în general, a căilor de acces spre și din localități izolate la propriu în zăpada care s-a așezat, pe alocuri, în straturi mai mari decât locuințele celor care își duc viața pe acele meleaguri. Personaje centrale a emisiunilor de știri, fără voia lor, doar pentru .... că așa au primit ordin, au fost militarii! Așteptările sunt create de multă vreme: în situații limită de tot felul, este chemată în ajutor armata. Lopata a fost instrumentul principal al acestor operațiuni de dezăpezire, mânuită de cei despre care politicienii de ieri spuneau că au venituri prea mari și pensii nesimțite! Nici cei de azi nu sunt impresionați de faptul că militarii nu pot spune nu dacă sunt chemați de acasă pentru a interveni în operațiuni civile, pentru care statul oricum plătește bani grei altora.
Nu a trecut multă vreme de când politrucii sau slugile numite de ei au reușit să instige categoriile sociale sau profesionale unele împotriva altora. Cu mare dibăcie, după ce au creat nemulțumiri sociale, vârsta de pensionare a militarilor a fost egalată cu cea a celorlalți oameni care doresc să muncească în această țară. Vin și întreb și eu: dacă la aceste operațiuni participau grupuri de militari cu vârste cuprinse exclusiv între 43 și 57 de ani, să zicem, cât de eficiente mai erau ele? Oare militarii de 52 de ani pot da la lopată, ore în șir? Au ei oare dreptul să se încadreze în standardele normale ale vârstei lor, sau trebuie să fie verișori primari cu ... Robocop? Discuția este ușor forțată, dar întrebarea rămâne: eficiența unei forțe este sau nu dată de calitatea membrilor ei? Dacă membrii forței mai sus pomenite sunt în vârstă, ce contează mai mult: experiențele personale sau vigoarea și viteza de reacție, puterea și vioiuciunea datorate vârstei sau limitele fizice atinse uneori prea repede datorită particularităților serviciului militar?
duminică, 2 februarie 2014
Natură
În această zi de duminică vă propun un filmuleţ foarte fain, făcut de un profesionist al genului cu ajutorul unei drone, în zona Rucăr-Bran. Vizionare plăcută şi un sfârşit de săptămână liniştit vă doresc!
P.S. Cât de periculoase pot fi aceste drone, se poate vedea ... cu ochiul liber și din acest videoclip! Un subiect perfect pentru dezbateri europene referitoare la cât de mari și de tari pot fi acestea, câți ochi pot avea și cum să (nu) faci să-ți spionezi (in)amicii!
Amu chiar am gătat de zis, pe azi! :)
P.S. Cât de periculoase pot fi aceste drone, se poate vedea ... cu ochiul liber și din acest videoclip! Un subiect perfect pentru dezbateri europene referitoare la cât de mari și de tari pot fi acestea, câți ochi pot avea și cum să (nu) faci să-ți spionezi (in)amicii!
Amu chiar am gătat de zis, pe azi! :)
sâmbătă, 1 februarie 2014
Biletele
De avion s-au mai ieftinit la WizzAir. Ca să fiu mai concret, costul total al biletului este în scădere uşoară, una din cauze fiind eliminarea taxei de plată online, cu cardul. Anul trecut, pe la început, când am cumpărat eu penultima dată bilete, pentru fiecare persoană, la fiecare zbor, dacă plăteai online cu cardul, indiferent de tipul acestuia, exista o taxă între 4 şi 8 euro. La dus-întors era o cheltuială suplimentară fix aiurea, în comparaţie cu alte cumpărături online unde nici nu s-a pus vreodată o asemenea problemă. Mai mult, perioada în care poţi face chek-in online a crescut de la 7 la 30 de zile, ceea ce te încurajează să alegi această metodă, dacă te gândeşti că tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi întroduci singur datele de identificare şi să-ţi tipăreşti biletul, lucru care te scuteşte de plata a 10 euro de persoană per zbor.
Un lucru negativ este modificarea politicii de bagaje: bagajul de mână pentru care nu trebuie să plăteşti este de la an la an tot mai mic, aşa că, dacă sunteţi în situaţia de a călători cu această companie, fiţi atenţi la aceste detalii.
Una peste alta, asta am constatat eu, asta v-am scris aici!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)