joi, 31 iulie 2014

Macheta

Renault Clio IV este prima mea cumpărărtură făcută din GiftShop-ul BlogalInitiative.



,,Blogal Initiative este, simplu spus, inițiativa 2.0 care vrea să pună umărul la dezvoltarea blogosferei locale. Scopul nostru este de a strânge în jurul acestei inițiative bloggeri care vor să se profesionalizeze și care vor să se implice în dezvoltarea pieței locale în care ei activează.Scopul nostru este de a demonstra practic clienților, prin intermediul campaniilor pe bloguri, cum le poate aduce social media beneficii. Pe de altă parte, dorim să arătăm bloggerilor perspectiva unei campanii din partea agenției și a clientului pentru ca bloggerii să înțeleagă mai bine ce au de făcut.”  Sursă.

„Acest GiftShop este destinat în exclusivitate bloggerilor înscriși în Campiuonatul Național de Blogging. Aici puteți achiziționa produse sau servicii oferite de Blogal Initiative și de companiile partenere folosind punctele acumulate în campaniile desfășurate pe BlogalInitiative.ro.”  Sursă.

Participarea la campaniile propuse de Blogal îți aduce puncte cu ajutorul cărora se fac clasamente, pe ediții. Adică, o dată la câteva luni, se începe o nouă ediție în scopul de a acorda șanse egale tuturor participanților de a ocupa un loc fruntaș, fără a exista diferența creată de vechimea înscrierii. Aceste puncte pot fi folosite și pentru achiziționarea diverselor produse și servicii, așa cum e scris mai sus. Mai mult, livrarea acestora este gratuită.



miercuri, 30 iulie 2014

Obiceiul

De a citi zilnic ziare online este bun, zic eu, deoarece mă ține oarecum ancorat în realitatea în care trăiesc. Atât unele ziare naționale, cât și câteva locale sunt pe lista mea de lecturi zilnice. Este evident că articolele sunt subiective, fiecare autor trecând prin filtrul nivelului de cunoștințe și al propriilor experiențe faptele pe care le aduce la cunoștința opiniei publice.
Printre publicațiile locale pe care le răsfoiesc se numără Știri de Cluj care, deși are o calitate îndoielnică uneori, pomenește aproape tot ce se întâmplă prin urbea în care trăiesc, plus împrejurimi. Fac parte dintre cei care doresc autorități hotărâte, cu puteri depline în aplicarea legii și, dacă nu cer prea mult, departe de actele de corupție. Din acest punct de vedere abordez două situații pomenite în ziarul mai sus menționat:

1) O româncă a fost oprită de poliția de frontieră de pe aeroportul din Cluj să părăsească țara însoțită de copilul său minor deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de legea în vigoare. Punct. Nu înțeleg în ce măsură a fost ea umilită (cu litere mari) dacă legea a fost aplicată. Sau asta s-a întâmplat doar în mintea semnatarului articolului care, culmea, tot în același articol, redă prevederile legale care reglementează trecerea frontierei de stat de către minori. Circul făcut de doamna (?) ale cărei planuri de călătorie au fost încurcate spune multe despre ea, iar povești despre schimbarea destinațiilor sale viitoare de vacanță fac parte (cel mai probabil) din nivelul său de educație, care este posibil să fi fost alterat de starea de agitație datorată întâmplării prin care a trecut (spun asta pentru a acorda circumstanțe atenuante unei persoane pe care nu o cunosc). Iată că este posibil să pleci în lume fără să te informezi despre reguli, drepturi dar și obligații, să crezi că dacă nu știai, ai o scuză bună și să faci nazuri în fața unor autorități pe care le crezi inferioare celor din alte țări. Aș dori să o întreb pe stimabila doamnă dacă întro situație similară, în Italia, unde se laudă că trăiește, s-ar fi manifestat la fel în fața ...carabinierilor, să zicem. Opinia mea este că nu!



2) Un alt articol care se vrea o mică palmă la adresa autorităților: un american a fost expulzat de polițiștii clujeni iar autorul se pierde în amănuntele interesante și ușor ciudate ale expulzatului: deși recunoaște că a pierdut permisul de rezidență de mai mulți ani, face pe inocentul și se miră cum de au îndrăznit polițiștii să pună în aplicare legea împotriva lui, în calitatea sa de cetățean american! Îi asemuiește pe aceștia cu martori ai Iehova care umblă pe la uși, reclamă necunoașterea limbii engleze și neoferirea serviciilor unui translator în mod gratuit, este trist că nu a apucat să-și hrănească pisicile la plecare....serios, asta era problema lui principală? Motivul este simplu: tipul a încălcat legea care reglementează șederea străinilor pe teritoriul României. În fața legii toți ar trebui să fim egali, așa că de unde toată această poveste despre bietul american?  Din tot ceea ce am citit nu am găsit nici un motiv pentru care americanul să fi avut motive să se simtă ca un pedofil, așa cum a scris autorul în titlu. În paranteză fie spus, în USA polițiștii sunt mult mai hotărâți și întro situație similară, un cetățean român era mult mai bine scărmănat! 

Morala gândurilor de azi este simplă: a) dintro ciudată obișnuință, unii scriu de rău și atunci când nu este cazul și b) este, cu adevărat, destul de ciudat ziarul acesta.

marți, 29 iulie 2014

Vorbe

Din bătrâni sunt multe, dar, din păcate, unora li se mai pierde sensul. Ceea ce vreau să spun este următorul fapt: expresii comune până nu demult pot pune în încurcătură pe mai tinerii noștri ... concetățeni, ca să zic așa. Și din acest motiv (și din multe altele, evident) Philips te provoacă să fii pe barba ta ! Poftim? Cum adică?



În opinia mea, a fi pe barba ta are mai multe înțelesuri, toate fiind legate în oarecare măsură de cutezanță, de încredere în forțele proprii. Apreciez întotdeauna persoanele care își urmăresc visele, indiferente la gura lumii, pe cele care iubesc libertatea și își asumă deciziile. Cei care în viață pot spune că tot ceea ce au realizat este rezultatul muncii unei singure persoane pot ține seminarii despre cum este să fii pe barba ta. Nu în ultimul rând, capacitatea de a-ți aranja singur (mustața și) barba, fără a merge la frizer, te îndreptățește să spui că ești pe barba ta! Voi ce înțelegeți prin expresia mai sus precizată? În altă ordine de idei, Marius Moga a lansat piesa Pe barba mea special pentru această campanie, iar dacă nu o știți, puteți face cunoștință cu ea cu un click:



Având în vedere faptul că, la propriu, eu nu pot barbă, vă invit pe toți cei care purtați barbă (și nu numai!) și doriți să luați parte la campania #pebarbata să vă spuneți părerea pe pagina oficială.

În această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook.




luni, 28 iulie 2014

Politicienii

Români se dau în spectacol în majoritatea situațiilor în care nu ar trebui să o facă. Poate și pentru simplul fapt că justiția, care este singura instituție care îi poate trage (la răspundere) de mânecă, face cu mare greutate față numărului uriaș de încălcări ale legii. În glumă spus, trebuie să stai la coadă și pentru a fi judecat!
Am scris de mai multe ori despre faptul că o cauză directă a legilor strâmbe elaborate în laboratorul de la palatul parlamentului este slaba pregătire (uneori lipsa totală de pregătire) a celor care propun proiecte și votează legi. Nu de puține ori cred că o altă cauză este fix disprețul lor pentru legalitate. Un asemenea dispreț a fost trâmbițat la sfârșitul săptămânii trecute de toate mediile de informare: la congresul de fiziune a PDL cu PNL, activitatea a început cu intonarea imnului național. Înconștienți sau prost sfătuiți, ori poate din disprețul despre care scriam mai sus, participanții au intonat doar două strofe, deși legea 75/1994 prevede clar la articolul 9: la interpretarea vocală prescurtată, imnul național  se intonează conform anexei 3, unde regăsim patru strofe!
Ideea principală este că imnul național este un simbol al statului și nu poate fi folosit/intonat după bunul plac al participanților la o ceremonie sau alta. Povestea rușinoasă prezentată de presă că inamicii președintelui în funcție nu au dorit să rostească numele Traian din strofa imnului care trebuia intonată în mod obligatoriu, conform legii, ne arată cu câtă ușurință acționează după bunul plac cei care ar trebui să fie un exemplu de respectare a tuturor normelor într-un stat care se dorește de drept, democratic, ...
Lipsa scării de valori își spune încă o dată cuvântul: oricât de bine intenționați sunt unii politicieni, iată că ei reușesc să cadă cu prea mare ușurință în mizeria în care se scaldă cei cu obrazul gros și buzunarul (prea) plin! Habar n-am cine ar trebui să ceară aplicarea unor sancțiuni pentru încălcarea legii, dar pot să fac prinsoare că acest lucru fie nu se va întâmpla, fie va fi tărăgănat la nesfârșit!

duminică, 27 iulie 2014

Oamenii


Cu dizabilități fac parte din viața noastră. Locul lor este între noi și cred că este necesar să înțelegem o dată pentru totdeauna că bunătatea și bunul simț nu ne costă absolut nimic. Iată un mic filmuleț de-a dreptul emoționant, în care un semen de-al nostru, costumat în urs, oferă și primește îmbrățișări de la trecători. În spatele măștii este un om puțin altfel, dar nici el nu își dorește asta!




Do we need to disguise ourserves to get closer? 
NO!

Un subiect ușor, așa ca de duminică! :)


sâmbătă, 26 iulie 2014

MetruL

(bată-l vina!) A pus în situații delicate mai mulți prezentatori ai știrilor legate de evoluția stării vremii. Cu puțină indulgență, putem spune că acesta poate fi un reper și pentru evoluția vremurilor. Am auzit în ultimele două săptămâni (cel mai recent vineri dimineață la TVR1) de mai multe ori folosindu-se expresia ,,ț litri pe metrul pătrat”. Hmm, ce ziceți?
Articolul este partea de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul, arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. Articolul hotărât (enclitic) se alipește la sfârșitul cuvântului, arătând în mod precis (hotărât) obiectul denumit (sursă).
Adică face referire la unul dintre obiectele care poatră același nume, zic eu. De exemplu: metru - metrul.
Părerea mea este că numărul de litri se exprimă pe unitatea de măsură a suprafeței, adică metru pătrat și nu pe o anumită unitate de măsură a suprafeței, care poate fi identificată de către cei care primesc informația, adică metrul pătrat.
No bine, no! Cu speranța că nu m-am pierdut (prea tare) în detalii, vă întreb și pe voi: cum este corect?

 Sursă foto.

vineri, 25 iulie 2014

Răsfoitul

Ziarelor online, la ceas de seară, poate fi o ocupație interesantă uneori. Poți afla lucruri noi, interesante, dincolo de chiloțăreala de care nu o să mai putem scăpa în veci. Deși nu se contrazic, am citit două articole, în două ziare, care tratează aproape același subiect, dar în mod total diferit: străinii ce trăiesc în România.

1) Adevărul: un studiu (cum altfel decât britanic!) al relațiilor unor orașe din Europa (79) cu străinii care își duc existența pe teritoriul lor au clasat Clujul pe primul loc în ceea ce privește felul în care sunt priviți aceștia (străinii) de către proprii locuitori! După intervievarea a peste 41.000 de persoane, a fost dat verdictul: clujenii sunt cei mai prietenoși cu străinii care le vizitează orașul. Mai mult, 91% dintre cetățenii din Cluj sunt de părere că prezența străinilor este benefică pentru oraș.
2)Gândul: Un american stabilit la Cluj în urmă cu 10 ani a fost expulzat, pardon de expresie, am vrut să scriu îndepărtat de pe teritoriul național sub escortă și cu interdicția de a intra în România pentru următorii doi ani și jumătate! Deși a scris o carte în limba română și un ghid de călătorie, ceva a făcut el, nu? Explicația este simplă: Serviciul  pentru Imigrări al județului Cluj a comunicat faptul că pe numele cetățeanului american a fost emisă anterior o decizie de returnare de pe teritoriul României, care evident că nu a fost respectată, din moment ce el încă se mai afla în Cluj. Cetățeanul străin a fost condus la un punct de trecere a frontierei sub supravegherea autorităților.

Subiectul este tratat și de alte publicații:
El a intrat legal în ţară în urmă cu 6-7 ani şi a uitat să mai plece. Ca să rămână în ţară pentru o perioadă atât de lungă, el trebuia să se adreseze oricărui oficiu teritorial şi să solicite prelungirea cdreptului de şedere. Sau trebuia să iasă din ţară 90 de zile, pentru a avea dreptul stea în România o perioadă echivalentă. El nu a făcut acest lucru, iar noi am emis o decizie de returnare pe care el a contetstat-o în instanţă. Curtea de Apel Cluj a stabilit, în mai-iunie, că decizia este corectă, iar el avea 15 zile să plece din ţară. Nu a făcut acest lucru”, a declarat comisarul şef Marius Luduşan, șeful Serviciului de Imigrări din Cluj.
Sursă.

Mno, ce ziceți? După cum am mai spus și cu alte ocazii, Murphy nu doarme!
Unde-i lege, nu-i tocmeală, care-va-să-zică! :)

joi, 24 iulie 2014

Obediența

Unora poate lăsa un gust amar multor oameni care se pregăteau să povesteacă tuturor cunoscuților cât de spectaculos a fost show-ul aerian de la Baza Aeriană 71, prilejuit de Ziua Aviației Române. Toate au mers bine, evenimentul aviatic a ajuns la sfârșit fără incidente, cu mic, cu mare se îndreaptă spre locul de parcare povestind cu însuflețire despre elicoptere și avioane, despre români și canadieni, despre jucăriile pentru oameni mari pe care tocmai le-au văzut, fotografiat, explorat. Fără să știe, se îndreptau spre cea mai mare dezamăgire a zilei, care lasă un gust extrem de amar asupra întregii activități.
Drumul spre pista aeroportului militar trece printr-un câmp pe care, stânga-dreapta sunt diverese culturi. Pe partea stângă, pe sensul de dus, undeva în lateral, întro cultură de porumb, este un loc îngrădit cu gard de sârmă ghimpată, de forma unui patrulater dreptunghic, cu o suprafață destul de mare încât să încapă sute (posibil mai mult de 1000) de mașini parcate. Accesul spre această zonă se face pe un drum îngust pe care ar fi putut trece două mașini, una pe lângă cealaltă, dacă nu erau alte ...mașini parcate fix pe el. Cu speranța că am reușit să vă redau o imagine generală a zonei, o să ajung la punctul sensibil al zilei de sâmbătă, 19 iulie.




La ceremonia desfășurată la aeroportul militar de la Câmpia Turzii a participat ministrul apărării naționale. Ca înalt demnitar al statului român are la dispoziție mașini oficiale, antemergători și o întreagă suită de persoane care sunt obligate să asigure securitatea și bunul mers al evenimentelor la care acesta participă. Probabil exact asta au dorit unii, care au ținut blocați mii de oameni în câmp, pe un soare nemilos, în mijlocul zilei, pentru a asigura cale liberă coloanei oficiale. Ieșirea din această parcare a fost restricționată și nimeni nu a putut părăsi locul unde au venit de bună voie să vadă măestria piloților, nu să experimenteze abuzuri incredibile... Am ajuns la mașină la 13.25 și am ieșit din parcarea buclucașă la 14.45. Hmm! Vin și întreb: cu ce drept a fost blocat accesul la unicul drum de plecare de la aeroport? Cum de este posibil ca mii de oameni să fie împiedicați să plece, după bunul plac? Cât de gravă este afectarea stării de normalitate încât o asemenea faptă să nu pară un abuz inimaginabil pentru o țară democratică, așa cum ne dorim să fim? Nu în ultimul rând, există vreo prevedere legală unde scrie că un înalt demnitar, care în definitiv este un om ca mine și ca tine, trebuie să meargă singur pe drum în detrimentul unui grup uriaș de oameni? Obediența subalternilor duce la această situație sau este un procedeu standard cu care încet, încet beneficiarul se obișnuiește, începe să-i placă și mai apoi chiar îl consideră necesar?
Problema mea este următoarea: după ce s-au cheltuit resurse importante, s-au mobilizat oameni, vremea a fost prielnică opentru demonstrații aviatice, piloții au dat dovadă de abilități uimitoare în ceea ce privește manevrarea elicopterelor și avioanelor, după ce ai avut o zi plină de satisfacții și elogii la adresa militarilor,  se întâmplă una ca asta: stai o oră și douăzeci de minute blocat între sute da mașini care nu se pot mișca de pe loc pentru că ...nu este voie! Poftim?
Nu vreau să reproduc aici ce mi-au auzit urechile și gândurile bune trimise de mulțime celor care au provocat incidentul...

P.S. Fotografia nu are legătură cu evenimentul, a fost făcută la o paradă a mașinilor de epocă.





















miercuri, 23 iulie 2014

Faptele

Bune sunt atât de rare în vremurile în care trăim încât putem spune, fără grija că suntem departe de adevăr, că aproape lipsesc cu desăvârșire. În lumea nebună în care ne învârtim din ce în ce mai repede nu prea este cool să faci gesturi frumoase la adresa semenilor. Sau nu este în obiceiul celor cool să facă asemenea fapte. Sau ceva ... Culmea, atunci când o persoană spune/face ceva din politețe sau educație, atrage imediat atenția celor din jur. Părerea mea.
Ideea pe care o dezbat azi este aceea sugerată de Constantin prin intermediul unei campanii onorabile lansate de BlogalInitiative: este mai mult decât în regulă să faci lucruri bune oricând, nu doar în situații care au legătură cu anumite sărbători religioase. Este o lecție bună de educație civică: cei de lângă noi aflați în situații delicate au nevoie de atenția noastră, a celor în putere, tot timpul anului, în oricare zi. Și nu este vorba neapărat de anumite categorii, ci de toate persoanele care, laolaltă, formează viața noastră de zi cu zi.
Ideea este grozavă: vă voi spune care este ultimul gest frumos pe care l-am făcut eu și vă îndemn și pe voi, cei care citiți aceste rânduri, să faceți la rândul vostru ceva de care să fiți mândri! Un fel de plată în avans, dacă îmi este permisă asocierea cu un film vestit pentru mesajul transmis.
Marți dimineață, înainte să merg la serviciu, am dus la un spital din Cluj o familie de persoane vârstnice, chiar dacă direcția în care eu merg la serviciu este opusă zonei unde a trebuit să mergem. Domnul, în vârstă de peste 73 de ani, cu serioase probleme de locomoție a trebuit să facă o consultație de specialitate la Spitalul de Pneumoftiziologie. M-am oferit voluntar să-i duc, înainte de a mi se cere/sugera acest lucru, deoarece acest mic gest îl face pe vecinul meu să simtă o mică rezonanță specifică oamneilor: bunătatea care poate aduce un mic zâmbet de bucurie pe fața brăzdată de bolile bătrâneții, boli care, fie vorba între noi, ne ajung pe toți, mai devreme sau mai târziu. Compasiunea mai vindecă tristețile generate de nepăsarea generală, cred eu. Mai mult, în sinea mea, sper că și mama, care trăiește în altă localitate, destul de departe de mine, să aibă parte, la nevoie, de un mic ajutor... Cu foarte multă vreme în urmă, copiii erau învățați să ajute o persoană în vârstă să treacă strada, sau să-i ducă plasele prea grele pentru umerii apăsați de bătrânețe. Acum, deși nu îi învață nimeni asta, tinerii cred că bătrânii sunt enervanți și proști doar pentru că nu au tablete și telefoane din astea pricopsite, inteligente. Ar putea rămâne mirați când o persoană în vârstă îi întreabă despre o carte... poftim? Scuze, am pornit ușor pe arătură...
Ok, ideea era să vă scriu despre un mic gest frumos făcut de mine și tocmai am făcut asta. În continuare vă invit să priviți în jur și să nu ezitați să faceți un gest frumos, la rândul vostru. Da, știu, nu este sărbătoare, dar tocmai asta este provocarea: să încercăm să fim mai buni tot timpul, nu doar atunci când, în mod greșit, unii cred că există cineva care contabilizează faptele noastre.




marți, 22 iulie 2014

Atlasul

Norilor, în original Cloud Atlas, este un film de-a dreptul fascinant, unul dintre cele mai așteptate ale sfârșitului de 2012. Deși sunt un mare iubitor de filme, am avut ocazia destul de rar să văd lungmetraje ca acesta, a cărui durată depășește două ore și patruzecișicinci de minute.


Ideea centrală este aceea că faptele noastre influențează viețile proprii și ale celor din jur, fie că ne place, fie că nu. O balanță uriașă în care este cântărit în permanență binele și răul, neștiind la ce să te aștepți în secunda următoare.

  Sursă.

Pe același Pământ, oameni diferiți, în timpi diferiți, parcă retrăiesc aceeași poveste uimitoare. Se strecoară în minte gândul că moartea nu este decât un moment în care un suflet trece dintr-un corp în altul. Sunt tratate în același timp cinci povești, în cinci planuri, care nu se intersectează deoarece sunt derulate întru-un interval de timp uriaș, de mai multe secole. Trăiri asemănătoare, drame legate de dragoste, povești încâlcite de familie, bunătatea unora și mojicia altora sunt cu toatele aspecte atât de comune pentru întreaga societate încât nu mai miră pe nimeni.

 Sursă. 

Istorii interesante legate de extratereștri în vremuri de mult trecute și un viitor în care o parte din oameni sunt creați artificial doar pentru a servi pe cei ,,naturali” închid un cerc al existenței care face trimiteri la epoca în care sclavii lucrau pe plantații sau chiar la vremurile în care muzica era compusă de oameni, cu creionul pe portativ, nu cu mașinării sofisticate.

  Sursă.

Un film fain, care deși pare greu de urmărit, îți aduce la final un zâmbet cald, un sentiment de bine. O poveste încâlcită care ne atrage atenția că absolut nimic din ceea ce facem nu rămâne fără urmări, într-un viitor imediat sau mai îndepărtat. 
Halle Barry, Tom Hanks, Hugo Weaving și Jim Sturgess sunt doar câțiva dintre actorii care își aduc aportul la acest film, de 10 în opinia mea! Filmul este difuzat pe DigiFilm ...
Dacă doriți să vă faceți o idee:






luni, 21 iulie 2014

Promisiunea

Făcută ieri, de a vă povesti cum au decurs demonstrațiile prilejuite de Ziua Aviației la Baza Aeriană 71, va fi onorată în cele ce urmează. Așadar, demnitarul cu funcția cea mai înaltă în statul român care a participat la acest eveniment a fost ministrul apărării naționale, domnul Mircea Dușa, care a primit onorul:


Cerul a început să coboare asupra noastră, trimițându-ne mai întâi parașutiști:



Pentru încălzire, dacă îmi este permis să spun așa, piloți civili de la diferite aerocluburi au făcut dovada măiestriei lor:




Au coborât iarăși parașutiști, de data aceasta purtând cu mândrie un steag tricolor a cărui suprafață a fost de 100 de metri pătrați:




Acesta a fost avionul care i-a ridicat pe parașutiști la înălțime:


Gustul pentru spectacolul aviatic fiind provocat, a fost rândul șoimilor să ne lase efectic cu gura căscată. Hawks of Romania este o echipă de piloți români care efectuează cu multă grație acrobații aeriene de înaltă clasă și spectaculozitate ridicată. Cei cinci șoimi au reușit să capteze atenția miilor de oameni prezenți, executând manevre de mare virtuozitate cu avioanele lor Extra 300L:




După ce au aterizat, spectacolul a continuat și la sol:




No bine, no! A sosit vremea militarilor să ridice în aer avioanele lor. Gheața a fost spartă de aeronava de transport efective și materiale C 27J Spartan: 




care deși este un avion destul de mare, a dat dovadă de capacități de manevră remarcabile, datorate desigur piloților aflați la manșă. Au urmat elicopteriștii de la Școala Militară de Aviație de la Bobocu, cu elicoptere IAR 316 Alouette:



Următorii invitați pe cerul patriei au fost piloții de IAR 330 Puma și IAR 330 Socat:



În acest timp, invitații de onoare ai acestei manifestații, piloții Forțelor Aeriene Regale din Canada, au ridicat de la sol puternicele lor avioane de luptă CF-18 Hornet:


Următorii la decolare au fost militarii români cu MIG 21 LanceR:




După ridicarea în aer a tuturor categoriilor prezente la exercițiul aviatic, a urmat o mică demonstrație de atac a unei poziții la sol, executată, pe rând, de români și canadieni. Apoi, supremația aeriană fiind câștigată, militari din trupele speciale au venit cu elicopterele pentru a salva din tabăra inamicului un prizonier rănit:


Pozițiile inamicului sunt în continuare ținute sub foc:


Locul de detenție este cucerit, camaradul prizonier este eliberat. Este rănit și i se acordă primul ajutor:




După ce este stabilizat, este evacuat cu elicopterul MEDEVAC:



După acest exercițiu, în care misiunea a fost îndeplinită, au urmat demonstrații de zbor cu puternicele avioane de luptă. Nu pot fi descrise senzațiile pe care le ai la trcerea la verticală a acestora, fie că vorbim despre un singur avion sau de mai multe. Au fost executate treceri ale MIG-urilor, ale HORNET-urilor și combinate. Faptul că avioanele sunt diferite nu a părut să le pună probleme piloților în a evolua în formații mixte, de exemplu un MIG și patru HORNET-uri:


sau două și două:


și, de ce nu, trei MIG-uri și două HORNET-uri:


În încheiere, toți actorii acestei extraordinar de spectaculoasă zi au aterizat și peste Baza Aeriană 71 s-a lăsat, în sfârșit, liniștea.









Când se termină misiunea piloților, începe cea a mecanicilor de bord:






Încă un zbor s-a terminat cu bine! 


O echipă cum greu poți găsi alta: pilot, mecanici, avion! 
Cu speranța că nu v-am plictisit prea tare și ați ajuns să citiți și aceste rânduri, doresc să le transmit urări de bine celor care fac parte din aviația românească, militară și civilă. Acesta este unul dintre puținele domenii cu care ne mai putem mândri cu adevărat!