Cu două premii importante, Globul de Aur 2015 pentru cel mai bun film și Marele premiu al juriului Ursul de Argint: Wess Anderson, la Berlin în 2014, cu numeroase nominalizări la Oscar 2015, Globul de Aur 2015, Bafta 2015, Berlin 2014, filmul The Grand Hotel Budapest m-a surprins prin faptul că nu am reușit să-l văd până la sfârșit. Mă număr printre cei care (sper să mai fie și alții!!) nu au apreciat punerea în scenă a acestei soluții de a prezenta o poveste întro poveste întro poveste.
O satiră bine țintită la adresa societății europene, cu moravuri discutabile, cu obiceiuri nesănătoase. Deși face referire la o perioadă bine determinată și un loc precis, în Europa, filmul este o poveste imaginară, situată întro țară fictivă, la un hotel închipuit, unde toate poveștile au un tâlc. O nebunie continuă, foarte viu colorată, cu imagini care se succed cu repeziciune, schimbând decorul în cele mai surprinzătoare moduri. O poveste alertă, cu replici interesante uneori, dar care nu m-a atras, în ciuda culorilor extrem de aprinse .....
Absurdul este cuvântul de ordine din toate minutele filmului. Artificii, ghirlande, parodie sută la sută. Departe de gustul meu, am abandonat pe la jumătate. Punct. Și de la capăt.
Un film la care nu am rezonat, deși vrea să atragă atenția asupra putregaiului care macină societatea din interior. Ba mai mult, delirul continuu are, de la un moment dat, și o tentă polițistă. Fiecare acțiune a acestei pelicule parcă ar fi o palmă trasă unor calități fără de care omenirea ar fi mai bună .....
Un fim ciudat. În opinia mea. Punct.
Ca de obicei, mai jos puteți vedea trailerul:
Precizez, dacă mai este nevoie, că nu consider rândurile de mai sus a fi o cronică de film. Este doar părerea mea despre un film. Punct.